„Lumea aceasta are un început și un sfârșit. Dacă n-ar fi așa, n-am cunoaște pe întemeietorii statelor, pe inventatorii meșteșugurilor și pe dătătorii legilor. Ele ar trebui să fie din veci. Toate au un început în cadrul lumii. Dar lumea însăși trebuie să aibă un început, care nu mai are înainte începutul a altceva din care să apară printr-un nou început. Lumea nu se arată ca necondiționat necesară, ca existând în mod necesar. Ea e contigentă. Ar putea să nu fie. Totuși nu există din întâmplare. Există pentru că a voit Dumnezeu să existe".
Sfântul Grigore Palama
„Filocalia" vol. 7, pag. 424-425
***
„Marele meșter - Dumnezeu, a dat o rânduială fiecăruia din marginile întregului pământ; a fixat în nemișcare și a pus, totodată, în mișcare acest întreg, făcându-l o lume bine întocmită. Lucrurilor aflate între marginile lumii le-a împărțit iarăși la fiecare ce i se cuvine. Pe unele le pune mai sus și le poruncește să se învârtească la înălțime și să se miște cu hotarul cel mai de sus al întregului, cu chibzuială și rânduială în toată vremea. Pe cele ușoare și rodnice în lucrare și ușor de prelucrat le-a pus în folosul omului. Pe cele ce se încălzesc peste temperatura de mijloc le-a pus să se ridice, cu bun rost, peste celelalte, ca să potolească frigul prea mare, iar căldura lor prea mare să fie potolită de frig".
Ibidem, pag. 436
***
„Conștiința umană este făcută să se unească cu conștiința deplin luminată a lui Dumnezeu. Numai ființa umană e capabilă să primească în conștiința ei conștiința lui Dumnezeu, care echivalează cu lumina totală. Numai ea dovedește că lumea e opera unui meșter atotluminat și măreț în lumina și puterea Lui nemărginită. Mărirea omului, ca chip al conștiinței supreme, se arată mai ales în aceea că devine conștiința ipostasului supremei conștiințe, că prin lumina lui își poate comunica lumina și exprima conștiința și voința Subiectului supremei și desăvârșitei lumini a desăvârșitei conștiințe".
Ibidem, pag. 438
P.S. Să luăm aminte la cuvintele Mântuitorului IIsus Hristos: „Privegheați și vă rugați că nu știți nici ziua nici ceasul" și „Cerul și pământul vor trece, dar cuvintele mele nu vor trece".
„Comori filocalice" vol. II
