Întrebări de la cititori - „Cu cine a guvernat (alături) UDMR?"

Distribuie pe:

Întrebarea ne-a adresat-o - ca la concursul „cine ştie câştigă" - un vechi cititor al ziarului. Problema nu este însă cu cine a guvernat (alături) UDMR, ci cu cine n-a guvernat!? Căci, la o analiză sumară - asupra căreia ne-am mai referit în comentariile noastre -, practicând dansul pe sârmă, UDMR a sărit dintr-o „barcă" în alta, făcând parte din aproape toate guvernele.

Exemple? Iată-le. Până în 2000 a participat la guvernarea CDR, după care Uniunea a fost asociată la guvernare de către PSD. În 2004, asocierea cu UDMR i-a costat pe pesedişti primăria Clujului, iar, prin pierderea încrederii românilor din Ardeal (după gafele lui Adrian Năstase, între care şi vizita pe care i-a făcut-o lui Marko Bela la biroul senatorial al acestuia din Târgu-Mureş, chiar în campania electorală!), PSD a pierdut şi preşedinţia României, câştigată de Traian Băsescu.

Începând din 2005, UDMR a guvernat alături de ADA mai întâi, iar apoi, alături de lideri „în guvernul" minoritar condus de Tăriceanu. În 2008, încă înainte de alegeri bătuseră palma cu PNL şi PSD pentru o coaliţie de guvernare. Imediat după alegeri, i-au convins pe liberali să anunţe oficial că alianţa lor la guvernare cu UDMR continuă. Acest „angajament" al UDMR a durat doar până la prima ofertă a PDL, când au schimbat pentru a cincea oară „barca" politică şi au făcut o înţelegere cu PDL, paralelă cu cea a PNL. A fost apogeul ascensiunii politice a UDMR - să obţină poziţia de a fi „sforarii" noii coaliţii de guvernare a „dreptei", aliaţi cu fostul PDL exact în momentul în care foştii lor parteneri, liberalii, spuneau că sunt incompatibili cu democraţii (cu care, acum, s-au unificat!). Iluzia puterii a durat la UDMR doar o zi. După care PSD îşi anunţase intenţia de a construi o coaliţie de guvernare cu PDL, având o singură condiţie ireductibilă - neparticiparea UDMR la guvernare. Era pentru prima dată când UDMR s-a văzut aruncată ca o măsea stricată, în opoziţie. Dar n-a durat mult şi UDMR s-a aflat din nou (bine mersi) la guvernare, alături de PDL, până când Guvernul Boc a „picat", ia USL a câştigat alegerile. Culmea e că şi Ponta, desemnat, la un moment dat, premier, i-a vrut iniţial pe udemerişti la guvernare. S-au opus însă liberalii în frunte cu Crin Antonescu.

Acum, în 2016, UDMR „cochetează" cu PSD-ul condus de Liviu Dragnea, situându-se pe aceeaşi poziţie în problema alegerii primarilor într-un singur tur de scrutin (în două, cum vor liberalii). Şi, deci, n-ar fi exclus ca, în urma alegerilor parlamentare din toamna acestui an, să-i vedem pe udemerişti din nou la guvernare.

Aşadar, UDMR a cam guvernat cu toţi!

Cât despre demnitate, ce să mai vorbim… După Revoluţie s-a „încetăţenit" obiceiul - greu de imaginat prin alte ţări -, ca Viktor Orban, premierul Ungariei, să vină la Balvanioş-Băi în timp de vară să facă politică. Desigur, şi cu participarea UDMR. Fostul preşedinte, Traian Băsescu, devenise o persoană cu statut dublu - era şi gazdă, ca preşedinte al României, dar şi participant la dezbateri într-un eveniment drapat doar cu însemnele statului ungar - steaguri, steme, lozinci, limba de exprimare.

Pe parcurs, prezenţa oficială românească la aşa-zisa „Şcoală de Vară" a devenit tot mai palidă, iar Viktor Orban, un fel de „stăpân al inelelor" pentru câteva zile. „Şcoala de Vară" a devenit catapultă pentru aruncarea în spaţiul public a unor idei extrem de periculoase pentru stabilitatea României. căci, de la tema autonomiei Ţinutului Secuiesc, sleită pentru o nouă dezbatere, László Tõkés a sărit direct pe harta României şi i-a cerut premierului Ungariei instruirea unui protectorat pentru Transilvania! Pentru generaţii mai recente, rupte de filonul educaţiei istorice, termenul nu are semnificaţia apăsătoare a Protectoratului Boemiei şi Moraviei înfiinţat de Germania nazistă şi anunţat de Hitler la Castelul de la Praga, după sfâşierea Ceho-Slovaciei, în 1939.

Ce făcea preşedintele României (în prezent, pensionar, dar, totuşi, preşedinte al Mişcării Populare!), în timp ce ticăloasa cerere era aplaudată de sute de maghiari, şcoliţi de vacanţă? Dădea cu clopul de pământ şi dansa sârba cu ciobanii din Jina, oaspete neinvitat, dar venit pe nepusă masă la sărbătoarea din Mărginimea Sibiului!

Întrebare: ăsta-i politicianul român, asta-i demnitatea românească? Am încheiat cu o întrebare, pentru că ni s-a adresat, la început, o întrebare. Iar concluzia să o tragă oricine parcurge aceste rânduri!

 

Lasă un comentariu