Cea dintâi Golgotă pe care ostaşii români au trebuit s-o urce pentru eliberarea Ardealului (XV)

,,Păşind cu dragoste frăţească pe pământul Transilvaniei…"

Apoi, din ordinul generalului Prezan, Tăslăuanu a conceput ,,Instrucţiuni pentru trupele din Transilvania", care au fost trimise la toate comandamentele şi diviziile care operau peste munţi, având misiunea istorică de a elibera pământul românesc dintre Carpaţi, Tisa şi Dunăre. Se atrăgea atenţia că toţi ostaşii români trebuie să fie oameni paşnici, nu răzbunători, pătrunşi de un înalt spirit de dreptate şi umanitate, pentru că Armata română a trecut în Ardeal ca o armată eliberatoare şi nu una de ocupaţie.

În acest scop, căpitanul Tăslăuanu a avut grijă să trimită sau să recruteze în fiecare localitate mai importantă un ofiţer român ardelean, aflat în subordinea directă a Marelui Cartier General, care avea msiunea de a furniza comandanţilor toate informaţiile de care aveau nevoie. Totodată, a fost reactivat Corpul Voluntarilor Ardeleni şi Bucovineni, prezenţa acestora în rândul trupelor române eliberatoare s-a dovedit cât se poate de benefică, ardelenii fiind buni cunoscători ai realităţilor din Ardeal.

În contextul politico-militar favorabil, Comitetul Naţional Român din Transilvania a început pregătirile pentru convocarea marii adunări naţionale ce urma să aibă loc la 1 decembrie 1918, în Alba Iulia, oraşul gloriei străbune.

În acelaşi timp, la Iaşi erau în plină desfăşurare pregătirile pentru reîntoarcerea familiei regale şi a guvernului în Bucureşti. Misiunea de a pregăti garnitura de tren pentru această reîntoarcere a primit-o căpitanul Florea Bogdan. La Staţia CFR Iaşi acesta a găsit însă o adevărată stare de indisciplină.

- Ce se petrece aici? Cum puteţi permite o asemenea situaţie?, l-a întrebat pe şeful staţiei.

- Domnule căpitan, sub influenţa evenimentelor din armata rusă, comuniştii îşi fac de cap, nu mai ascultă de nimeni...Sunt depăşit de situaţie...

- E inadmisibilă o asemenea situaţie! În vreme de război e nevoie de măsuri extraordinare. Bogdan a pus mâna pe telefon şi a cerut să vorbească direct cu generalul Prezan:

- Domnule general, aici la Staţia CFR Iaşi este o totală stare de anarhie. Unii dintre muncitori s-au lăsat influenţaţi de evenimentele din armata rusă. Vor să facă şi ei revoluţie. Pentru a-mi putea îndeplini misiunea de pregătire a trenului pentru familia regală am nevoie de un detaşament înarmat. Peste mai puţin de o oră, în staţie erau prezenţi cincizeci de sodaţi înarmaţi, sub comanda unui locotenent. Cu ajutorul lor, câţiva activişti comunişti au fost arestaţi şi trimişi direct în faţa Curţii Marţiale. S-a restabilit ordinea, s-au găsit două locomotive în bună stare de funcţionare şi s-au pregătit vagoanele în care regele, regina şi membrii guvernului urmau să se îmbarce pentru a se reîntoarce în capitala ţării, după doi ani de pribegie.

În ziua de 1 Decembrie 1918, când la Alba Iulia se desfăşura grandioasa adunare naţională a românilor din Ardeal, care a hotărât, pentru vecie, ,,unirea acelor români şi a tuturor teritoriilor locuite de dânşii cu România", regele Ferdinand I, regina Maria, însoţiţi de generalul Berthelot şi Guvernul României, îşi făceau intrarea triumfală în Bucureşti. După doi ani regele pribeag îşi revedea Capitala. A fost primit cu urale nesfârşite, pornite din mii şi mii de piepturi, dar şi cu lacrimile bucuriei unui moment istoric pe care populaţia Bucureştiului l-a aşteptat cu speranţă şi încredere.

Dincolo, peste Carpaţi, Armata română înainta vertiginos în Transilvania, eliberând oraş după oraş şi sat după sat. Generalul Traian Moşoiu a devenit guvernator militar al Transilvaniei. Cei doi ardeleni, căpitanii Octavian Tăslăuanu şi Florea Bogdan se aflau sub ordinele sale directe. Octavian Tăslăuanu furniza, prin agenţii săi secreţi şi oamenii de legătură, toate informaţiile necesare asupra stării de spirit a populaţiei româneşti, dar şi a celei maghiare, minoritară. O activitate deosebită a fost şi aceea de demascare şi de anihilare a grupărilor comuniste, care desfăşurau o activitate de propagandă potrivnică Armatei române, eliberatoare. Deosebit de active erau: Grupa comunistă din Ungaria şi Ardeal, Fracţiunea Socialiştilor Români, Grupa Socialistă a Ardelenilor şi Bănăţenilor. Acestea acţionau sub influenţa guvernului comunist de la Budapesta, adică a Consiliului Comisarilor Poporului, condus de evreul comunist, ardelean, Bela Kun. Aceste organizaţii îndemnau la răzvrătire şi nesupunere civică. ,,Răsculaţi-vă! Şi prin răscoala voastră să luaţi puterea în mâinile voastre"! Rând pe rând acestea au fost destructurate şi lichidate. Iar odată cu fuga lui Bela Kun din faţa Armatei române, ce înainta, victorioasă, spre Budapesta, Europa era salvată de pericolul molimei roşii a comunismului ungar.

Căpitanul Florea Bogdan a avut de dus la bun sfârşit dificila misiune de a pune în stare bună de funcţionare întregul sistem de căi ferate din Transilvania, de care armata avea nevoie. Ca şi Tăslăuanu, el a trebuit să ia măsuri pentru contracararea acţiunilor duşmănoase, puse la cale de cei ce au trebuit să părăsească Transilvania. Au apărut mişcările greviste ale mecanicilor de locomotivă, în majoritate unguri, actele de sabotaj, prin distrugerea instalaţiilor, a locomotivelor...Fiara, deşi rănită de moarte, cu ultimele puteri încerca să-şi vândă cât mai scump pielea.

Un telefon de la Marele Cartier General îl chema pe Bogdan la Bucureşti.

- Căpitane, domnul Maniu cere să fi transferat în serviciul Consiliului Dirigent, îl întâmpină generalul Prezan.

- Dar eu vreau să rămân în serviciul Armatei române, domnule general.

- Bine, atunci întoarce-te şi vezi-ţi de treburile dumitale. Nu a trecut decât o săptămână, când un nou telefon îl convoca iarăşi la Bucureşti.

- Domnul Maniu insistă să te transferăm la Consiliul Dirigent, spre a lua în primire serviciile tehnice ale consiliului, îi spuse generalul Prezan. De data asta nu am ce face. Trebuie să pleci, fiindcă aşa s-a hotărât mai sus de noi. Şi generalul arătă cu degetul spre Palatul Regal. Florea Bogdan s-a întors la Sibiu. A doua zi s-a prezentat la Maniu.

- Ei, dragă frate Bogdan, tot a trebuit să vii chiar fără voia dumitale. Avem însă mare nevoie de serviciile dumitale. Sper să ne înţelegem şi să ne împăcăm...Deocamdată aş vrea să preiei cât mai repede de la unguri toate documentele. Probabil va trebui să fi foarte ferm, fiindcă nu cred că vor renunţa chiar atât de uşor la acestea. Dacă este nevoie cere şi sprijinul domnului general Moşoiu.

- Voi încerca să mă descurc, domnule Maniu. A doua zi toţi responsabilii unguri au fost somaţi, printr-o circulară, să predea către Consiliul Dirigent din Transilvania toate documentele deţinute, registrele, dosarele, chiar şi banii. Cu unele mici împotriviri, cu motivaţia aşteptării ordinului de la Budapesta, treaba s-a rezolvat în câteva ore.

(Va urma)