Într-o noapte de vară, membrii unei familii au dormit în grădina din faţa casei lor. Cu neplăcere, mama a văzut ca fiul său şi soţia acestuia (nora) s-au cuibărit unul în braţele celuilalt. Incapabilă să suporte acest lucru, mama, (soacra), i-a trezit şi s-a plâns:
- Cum puteţi dormi atât de apropiaţi unul de altul pe căldura asta? Este nesănătos şi periculos.
În alt colţ al grădinii, dormea fiica sa şi ginerele ei, pe care îl adora. Dormeau departe unul de altul, la cel puţin un picior distanţă între ei. Mama i-a trezit uşor spunând:
- Dragii mei, cum puteţi dormi atât de departe unul de altul, când este un frig ca acesta? De ce nu vă încălziţi unul pe altul?
Nora, a auzit acestea. S-a ridicat în capul oaselor şi cu voce tare a rostit următoarele cuvinte, ca pe o rugăciune: „Ce milostiv este Dumnezeul nostru. O singură grădină şi o vreme aşa de schimbătoare!"
