„Odată, un preot s-a dus într-un sat care luase foc. I-a adunat pe acei creștini simpli sub un platan și a început să le dezvolte cuvântul «În toate să mulțumiți lui Dumnezeu» (I Tes. 5, 18). Atunci o femeie l-a întrerupt… că de ce a venit din oraș, el, care n-a cunoscut nicio catastrofă, ca să le spună să-I mulțumească lui Dumnezeu?
- Pentru ce să mulțumesc, părinte - a spus -, când mie nu mi-a rămas nimic, nici colibă, nici zece bani?!
Preotul s-a trezit într-o postură dificilă. Dar iată, mai jos, un copilaș desculț se juca lângă râuleț. Așadar, se întoarce și întreabă:
- Al cui este copilașul?
Răspunde femeia:
- Al meu.
- A, frumos! Ia imaginează-ți deci că vine un american, îți construiește în loc de colibă un bloc, cu lift, cu dormitoare, cu saloane, cu toate cosmeticalele și vopselele, iar pe deasupra îți dă și câteva ha de pământ ca să le cultivi. Tu i-ai da în schimbul tuturor acestora pe copilul tău?
- Nu, Doamne ferește! Pentru nimic în lume! Niciodată!
Prin urmare, ești mai bogată decât el. De aceea «mulțumiți» lui Dumnezeu «pentru toate». Mulțumiți pentru ce aveți și pentru ce nu aveți".
