„Frate creștin! Gândește-te cum Dumnezeu Împăratul tău, și Fiul lui Dumnezeu s-au micșorat pe Sine, chip de rob luând. Cum a sărăcit, cum s-a socotit cu cei fără de cinste, cum a pătimit. Iar dacă așa a făcut Dumnezeu, cum să te fălești (mândrești) și să te socotești mai mare tu, care ești om alcătuit din sânge și trup, care ești pământ și cenușă, și nu te-ai împărtășit de nimic bun, ci ești foartă multă necurăție? Tu, dacă ești înțelept, și mai mult decât atâta, prin ceea ce ai primit de la Dumnezeu, zi: «Nu e al meu ceea ce am, ci l-am primit de la Altul și slavă Lui, că nu mi se ia ceea ce mi s-a dat. Astfel socotesc tot binele al lui Dumnezeu, iar tot răul al slăbiciunii tale»".
Sfântul Simeon Metafrastul,
„Filocalia" vol. V, pag. 345
***
„Precum un iubitor de bogăție, chiar dacă și-ar aduna nenumăratele bogății, nu se mai satură, ci cu ceea ce adaugă în fiecare zi, îi sporește și mai mult pofta, sau precum cineva tras de la o băutură prea dulce înainte de a se sătura, își simte și mai aprinsă setea, așa și gustarea lui Dumnezeu nu cunoaște săturare sau sfârșit niciodată. Ci, cu cât se îmbogățește cineva cu această bogăție, cunoaște că este mai sărac. Acești creștini nu-și au de la ei în cinste sufletul lor, ci, ca unii ce se umilesc pe ei, stau la dispoziția lui Dumnezeu. Și Dumnezeu se bucură mai mult de un astfel de suflet, și se odihnește în el, pentru smerenia lui".
Ibidem
***
„Cei ce au în ei bogăția dumnezeiască a Duhului cel Sfânt, când împărtășesc altora din cuvintele duhovnicești, scot și împart ca dintr-o comoară a lor celor ce grăiesc. Dar cei care nu și-au adunat această comoară în adâncurile inimii, din care izvorăsc bunătatea gândurilor, tainele și cuvintele dumnezeiești, culegând numai unele din cele două scripturi, le poartă doar în vârful limbii, dăruind altora gustarea celor grăite fără osteneală. Noi, creștinii, trebuie mai întâi să dobândim această bogăție adevărată de la Dumnezeu, înăuntru nostru, și apoi ne va fi mai ușor să putem folosi și pentru alții, și să le împărtășim cuvinte duhovnicești, și taine dumnezeiești. Căci bunătatea lui Dumnezeu a binevoit să se sălășluiască în tot cel ce crede. «Cel ce mă iubește pe Mine va fi iubit de Tatăl meu, și mă voi arăta Lui.»" ( Ioan 14, 21)
Ibidem, pag 346
„Comori Filocalice" vol. II
P.S. Să nu uităm cuvintele Mântuitorului Iisus Hristos: „Privegheați și vă rugați căci nu știți nici ziua nici ceasul...", și „Cerul și pământul vor trece, dar cuvintele mele nu vor trece".
