Georgeta Resteman: Marea surpriză a acestei ediții a festivalului ILVA FEST, recunosc, pentru mine sunteți dumneavoastră, domnule Nicolae Băciuț. Mă bucur că ați onorat invitația organizatorilor! Gestul dumneavoastră poate fi numit unul de apreciere a ceea ce se întâmplă între 29-31 iulie pe Valea Ilvei. Cum ați primit vestea inițiativei echipei ILVA FEST și, pe de altă parte, din semnalele venite de la participanții la edița 2015, ce imagine v-a creat acest festival?
Nicolae Băciuț: „Vinovat(ă)" de descoperirea acestei manifestări este cantautoarea Angela Mariașiu dar, oricum, n-aș fi putut participa la prima ediție, fiind antrenat în cursurile de vară ale Universității „Nicolae Iorga" de la Vălenii de Munte, unde i-am avut ca invitați pe cei mai tineri cursanți, membrii Cenaclului Literar... „Nicolae Băciuț", de la Brăila, în frunte cu prof. dr. Gabriela Vasiliu, președinta cenaclului, ca o răsplată a interesului lor pentru literatură, artă, istorie, religie... În plus, era planificată și o întâlnire la Brețcu, cu Ana Blandiana, la casa sa de vacanță. Au fost pentru noi zile minunate, cum, cu siguranță, au fost și pentru participanții la ILVA FEST, o necesară revitalizare a unui mod de a trăi poezia și muzica, fără prejudecăți ori resentimente, într-o întoarcere la frumos în natură.
Prezențele prestigioase la prima ediție au impus manifestarea ca una de înaltă ținută, ecourile ei fiind garanția lucrului bine făcut.
Eu sunt un nostalgic al unor vremuri în care poezia și muzica folk țineau de rețeta supraviețuirii, într-o perioadă în care toate orizonturile erau... roșii. Nu pot să nu privesc înspre acei ani în care participam la Festivalul de Poezie și Muzică Folk „Baladele Dunării" de la Galați și unde am descoperit Grupul „Ecoul" din Reghin, convingându-l pe Adrian Păunescu să refacă ierarhiile festivalului și să accepte pe cele două voci reghinene să urce pe prima treaptă.
Eu am crescut cu „Phoenix", The Beatles, dar și cu Bob Dylan, Joan Baez, așa că Tudor Gheorghe, Mircea Vintilă, Doru Stănculescu, Florian Pittiș, Vali Sterian, Zoe Alecu... (și lista e lungă) au venit ca un pansament peste rănile mele care se numeau Blaga, Bacovia, Labiș, Nichita Stănescu, Ana Blandiana... (și iar lista e foarte lungă).
Muzica folk a fost cea care a pus într-un alt orizont de întâlnire poezia, netezindu-i drumul spre un public mai larg, mai divers, ca vârstă, profesiuni...
Îngroparea de vie a muzicii folk ani buni dintr-o vinovăție individuală generalizată apoi ca o vină colectivă a adus mari prejudicii și poeziei și muzicii. Se poate vedea cu ochiul liber câtă poezie bună a pus în circulație muzica folk.
ILVA FEST reabilitează o stare de spirit de care e parcă acum mai mare nevoie ca altădată, pentru că există o agresiune infernală împotriva muzicii de calitate, o manelizare a vieții sub toate aspectele ei.
Așadar, îmi pun mari speranțe în acest festival, pe care l-aș vrea pus în mișcare, în reverberații în mai multe locuri și pe diverse scene.
G.R.: ILVA FEST este la a doua ediție, deja a căpătat notorietate dovedită de cota de participare din acest an; locația este superbă, locurile atrag prin pitorescul lor, iată, din ce în ce mai mulți participanți pe scena festivalului și, totodată, un auditoriu în creștere. În calitate de Director Executiv al Direcției de Cultură a județului Mureș, cum vedeți transformarea lui într-o manifestare culturală de amploare care să contribuie nu numai la întregirea peisajului cultural mureșean, dar și la dezvoltarea turismului în această zonă atât de frumoasă?
N.B.: Aș zâmbi, dacă n-ar fi trist. Direcțiile Județene de Cultură au fost amputate chiar în componenta care le definește: cultura. Din 2005, au rămas fără buget propriu pentru programe, proiecte, acțiuni culturale... Au rămas fără personal - între 3 și, cred, maximum 10 angajați, mai puțin specialiști în cultură și mai mult funcționari publici, iar unii doar cu meritul de-a fi avut un carnet de partid.
Am insistat în mai multe rânduri ca Direcțiile de Cultură să fie și de Cultură, componentă care e și în sigla instituțională „deconcentrată" și în cea ministerială.
Fostele Comitete Județene pentru Cultură și Educație Socialistă au devenit din 1990 Inspectorate pentru Cultură, apoi inspectorate pentru Cultură și Culte, apoi Direcții Județene pentru Cultură Culte și Patrimoniu Cultural Național, apoi Direcții pentru Cultură și Patrimoniu Cultural Național, iar acum sunt doar Direcții pentru Cultură, dar fără atribuții în domeniul culturii, susținute și de un buget implicit.
Cultura nu se face fără bani și nici miza ei nu trebuie să fie financiară.
După încheierea studiilor, nimeni nu se mai ocupă de educație culturală. Totul e lăsat la voia întâmplării și la opțiuni personale. Ori acest abandon a făcut foarte repede și ușor loc manelelor și telenovelelor.
Cultura trebuie să fie pusă pe picior de egalitate cu Sănătatea și Educația. Dacă Cultură nu e, nimic nu e, îmi vine să spun, răstălmăcind o altă sintagmă.
Amputate în chiar esența lor, Direcțiile pentru Cultură și-au pierdut și prestanța și autoritatea și rolul...
