Important era să anticipăm

După trei zile de concurs ungurii au deja trei medalii de aur. Corina noastră s-a apropiat de podium la judo, dar a rămas în afara lui. În rest, eșec pe linie. Cel puțin până acum. Am fi nedrepți să spunem că suntem dezamăgiți. Nedrepți cu ei, cu sportivii. Cei care stau în blocstarturi pentru a se împăuna cu vreo medalie nu au făcut nimic, nu le-au asigurat un minim necesar. Se mai strecoară pe agenda președintelui o ceremonie de „predare" a drapelului. Poze la Cotroceni, zâmbete de circumstanță și dați-i înainte. Înainte unde?! La sfârșitul secolulului trecut, Țiriac ne avertiza cu un discurs asemănător în restul sporturilor cu cel al lui Hagi pentru fotbal! O să se aleagă praful dacă nu facem nimic. Și s-a ales.

Am zis de unguri. Anul ăsta, ei au ieșit din grupe la Europeanul de fotbal și la JO sunt acolo în top 10. Și nu e întâmplător. Prin 2000, când maghiarii erau pe nicăieri, niște băieți în costume și-au suflecat mânecile prin Parlament și au început să meșterească legi și să asigure infrastructură, astfel încât copiii de atunci să își asculte azi cu mândrie imnul în treninguri care nu se deșiră.

Participăm. E important. Dar mai important era să luăm în seamă ce au anticipat oamenii care au făcut posibile performanțe în sportul românesc. Nu are rost să le „certăm" pe fetele de la handbal, umilite, ăsta e cuvântul, crunt de brazilience, ori să ne întrebăm de ce nu mai merg bărcile pe la canotaj. Sportul azi nu mai e despre hei-rup, hazard, întâmplare, ori „o sări vreun iepure" de undeva. O ascultam, vineri la emisiune, pe Gabi Szabo vorbind cu patos și cumva furie despre ce nu am făcut și ce ar trebui să facem. Sportul nostru are nevoie de un reset uriaș. Are nevoie să îl luăm în serios, să îi respectăm rigorile și abia apoi vom putea emite pretenții și vom avea de ce să ne bucurăm iar. Cei care conduc o țară măcinată de scandaluri și corupție ar fi trebuit să știe că bucuria de sport nu se compară cu nimic, că niciodată oamenii nu se manifestă mai spontan, mai sincer, mai cu tot sufletul, decât după vreo victorie pe un teren de sport.

Lasă un comentariu