„«FIUL OMULUI, CU CUMPĂNĂ SĂ MĂNÂNCI PÂINEA TA ȘI CU MĂSURĂ SĂ BEI APA TA» (Iez. 4, 15). Trei hotare are mâncarea: ÎNFRÂNAREA, ÎNDESTULAREA ȘI SĂTURAREA. Înfrânarea stă în a se scula cineva flămând de la masă; îndestularea, în a mânca atâta cât să nu rămână flămând, dar nici să nu se îngreuneze; iar săturarea stă în a se îngreuna puțin cu mâncare. IAR DACĂ MAI MĂNÂNCĂ DUPĂ CE S-A SĂTURAT, A DESCHIS POARTA LĂCOMIEI PÂNTECELUI, PRIN CARE INTRĂ DESFRÂNAREA. Alege, deci, creștine ce este mai bun pentru tine, netrecând hotarele mai sus amintite. Numai cei desăvârșiți în credință sunt în stare a flămânzi și a se sătura și a avea putere în toate".
Sfântul GRIGORE SINAITUL
„FILOCALIA" vol. 7, pag. 194
***
„Părinții din vechime au spus că sunt multe deosebiri între trupuri în privința hranei. Unul are nevoie de puțină hrană, altul de mai multă mâncare, pentru ținerea puterii sale firești, fiecare îndestulându-se după puterea și deprinderea lui. Cel cumpătat și înțelept știe că hrana ponderată face bine și sufletului și trupului. Căci îngreunându-se stomacul și tulburându-se prin aceasta mintea, nu se mai poate ruga cu tărie și curăție. Drept aceea socotesc că celui ce vrea să dobândeaască mântuirea și se silește să trăiască în legea Domnului, trebuie să mănânce cu măsură din toate mâncărurile care se nimeresc, dar să ocolească săturarea".
Ibidem, pag. 193
***
„Pomenirea lui Dumnezeu, sau rugăciunea cu mintea, este mai înaltă decât toate lucrările. EA ESTE CĂPETENIA VIRTUȚILOR, FIIND DRAGOSTE DE DUMNEZEU. Iar cel ce vrea să intre la Dumnezeu cu nerușinare, și cu multă cutezanță, și se silește să-L mărturisească în chip curat și să-L dobândească în sine fără să se fi curățit, e lesne învins de diavoli, de li se va îngădui. Cel ce se silește să ajungă la rugăciunea curată trebuie să se umple în liniște, cu multă frică și multă smerenie. SMERENIA ÎNFRICOȘEAZĂ PE DIAVOL PENTRU TĂRIA EI ÎNTEMEIATĂ PE ADEVĂRUL ÎN PRIVINȚA RAPORTULUI ÎNTRE MICIMEA NOASTRĂ ȘI MĂRIMEA COPLEȘITOARE A LUI DUMNEZEU."
Ibidem, pag. 198
P.S. Să luăm aminte la cuvintele Mântuitorului Iisus Hristos: „PRIVEGHEAȚI ȘI VĂ RUGAȚI CĂ NU ȘTIȚI NICI ZIUA, NICI CEASUL..." și „CERUL ȘI PĂMÂNTUL VOR TRECE, DAR CUVINTELE MELE NU VOR TRECE".
„COMORI FILOCALICE" vol. II
