Dintre toţi sfinţii, cea mai înaltă cinstire i se cuvine Sfintei Fecioare Maria, Născătoarei de Dumnezeu, pe care Biserica o numeşte „Împărăteasă" şi „Doamnă" şi despre care mărturiseşte în rugăciuni că e „mai cinstită decât heruvimii şi mai mărită fără de asemănare decât serafimii ". Cinstirea pe care Biserica o dă Sfintei Fecioare se numeşte supravenerare sau preacinstire ori supracinstire, spre deosebire de cea dată sfinţilor, care se numeşte venerare. Este de la sine înţeles că Sfintei Fecioare Maria i se dă o astfel de cinstire, deoarece ea s-a învrednicit să fie aleasă de Dumnezeu a fi Maica Fiului Său, care a luat trup omenesc într-însa pentru mântuirea noastră. Ea ocupă deci un loc de frunte în iconomia mântuirii neamului omenesc, fiind vasul ales care a purtat în pântece şi a născut pe Mântuitorul lumii. Prea Curatei Fecioare Maria i s-a dat preţuire şi cinstire deosebită de persoane diferite şi împrejurări deosebite. Însuşi Dumnezeu a preţuit-o, prin faptul că dintre toate femeile din lume, pe ea a ales-o să fie Maica Fiului Său. Maica Domnului este identitatea cea mai importantă în ceata sfinţilor şi îngerilor, este mai cinstită decât heruvimii şi mai mărită fără de asemănare decât serafimii. La această demnitate a ajuns cu ajutorul chemării divine, dar şi cu transformarea întregii sale fiinţe în izvor de sfinţenie, de înalt umanism, de inegalabilă milă, de îngerească cinste, de venerare deosebită şi în care s-a sălăşluit Dumnezeu prin persoana Mântuitorului lumii şi Fiului lui Dumnezeu, Domnul Iisus Hristos.
Adormirea Maicii Domnului, prăznuită în fiecare an la data de 15 august, este una dintre cele mai mari sărbători creştine. Praznicul Adormirii Maicii Domnului este, pe lângă cinstirea deosebită adusă Maicii Preacurate, şi o răscolire a sufletelor credincioşilor care sunt legate de moşi şi strămoşi, de nădejdea mântuirii adusă de Sfânta Fecioară. Vestea adormirii sale a pătruns în inimile credincioşilor din Ierusalim şi din împrejurimi. Ierusalimul era iarăşi în fierbere, mulţime de credincioşi şi curioşi alergau să vadă corpul neînsufleţit al Maicii Domnului. Petru şi ceilalţi apostoli ridică sicriul şi într-o procesiune impresionantă duc trupul neînsufleţit în mormântul din Ghetsimani, unde ceruse Sfânta Fecioară. Aşa s-a săvârşit din viaţă Sfânta Fecioară Maria.
În cinstea Preacuratei Maria, Născătoarea de Dumnezeu după trup, s-au ridicat celebre monumente şi înalte locaşuri de cinstire. Sub Sfânt Acoperământul ei şi a dreptei cinstiri şi-au găsit alinarea multe suflete îndurerate. Măreţe lăcaşuri de cult sunt închinate praznicului Adormirii Maicii Domnului. Un astfel de lăcaş de cult este biserica ortodoxă din Reghin-Iernuţeni, care în ziua de luni 15 august 2016, şi-a sărbătorit hramul cu ocazia praznicului Adormirii Maicii Domnului. Cu acest prilej Sfânta Liturghie a fost săvârşită de părintele paroh dr. Claudiu-Dorin Chiorean, părintele Vasile Chiorean (ctitorul principal al acestei biserici) şi părintele Vasile Muntean. În cuvântul de învăţătură, părintele paroh Claudiu Dorin Chiorean le-a vorbit credincioşilor despre viaţa Maicii Domnului, despre Adormirea Prea Sfintei Fecioare Maria, precum şi despre importanţa faptului că această biserică se află sub povăţuirea Maicii Domnului.
Lucrările de construcţie a sfintei biserici din Reghin-Iernuţeni au durat 10 ani: 1985-1995. Biserica ortodoxă din Iernuţeni este prima biserică din ţinuturile mureşene sfinţită de un Patriarh - la data de 20 august 1995, iar părintele Vasile Chiorean - principalul ctitor al bisericii - este primul preot, din această parte de ţară, care a primit distincţia cea mai înaltă pentru clerici „Cruce patriarhală" direct din mâinile Patriarhului Bisericii Ortodoxe Române de atunci, Teoctist Arăpaşu. În fiecare an, cu prilejul hramului bisericii din Reghin-Iernuţeni se face şi o rememorare şi aducere aminte a acelui moment istoric al târnosirii sfântul locaş de închinăciune.
Acest măreaţă biserică se află sub purtarea de grijă a Preasfintei Fecioare Maria, Maica tuturor creştinilor şi permanent rugătoare la Tronul Ceresc pentru mântuirea întregului neam omenesc. Toate formele de artă au închinat Sfintei Fecioare măiestria lor. În cele mai cunoscute muzee ale lumii cu valori inestimabile tronează chipul Sfintei Fecioare în rugăciune, lângă Fiul ei, lângă cruce, sau de-a dreapta Mântuitorului; dar şi cele mai modeste căsuţe de creştini sunt protejate de chipul blajin al Preacuratei. Cele mai cutremurătoare monumente ale literaturii universale sau cele mai sensibile versuri, cântece sau imne au fost dedicate Precestei, ca: fecioară, mamă, protectoare, ajutătoare. Mihai Eminescu încheie Rugăciunea sa cu invocarea Maicii Domnului: Privirea-ţi adorată asupră-ne coboară, o Maică Preacurată şi pururea fecioară, Maria!
Aşadar, recunoscând Sfintei Fecioare Maria marele ei rol în iconomia mântuirii, Biserica noastră o preamăreşte din cele mai vechi timpuri, închinându-i imne, adresându-i rugăciuni şi dându-i tot felul de numiri, ca: „Împărăteasă Maică", „Pururi-fericită", „Prea-nevinovată", „Biserică sfinţită", „Rai cuvântător", „Uşă cerească", „Lauda fecioriei" şi altele. Nu există niciun serviciu divin în care Sfânta Fecioară Maria să nu fie pomenită, ori să nu i se adreseze ectenii şi rugăciuni.
