„Cei ce sunteți stăpâniți de dorul de a avea parte de mărita, dumnezeiasca și luminoasa arătare (cunoaștere) a Mântuitorului nostru Iisus Hristos; cei ce voiți să primiți în simțirea inimii focul cel mai presus de ceruri; cei ce vă sârguiți să ajungeți cu cercarea și cu simțirea la împăcarea cu Dumnezeu; cei care vă luptați să cunoașteți ce ascunde comoara inimii voastre; cei ce doriți să aprindeți cu lumină candela sufletului vostru spre cunoașterea lui Dumnezeu și desăvârșirea voastră pentru mântuirea voastră; cei ce doriți să aflați Împărăția cerurilor, aflătoare înlăuntru vostru - veniți să vă arăt știința viețuirii cerești, sau mai bine zis metoda care duce pe lucrătorul ei, fără multă osteneală, la limanul cunoașterii:
SĂ NE ÎNTOARCEM, FRAȚILOR, SPRE NOI ÎNȘINE, LEPĂDÂND CU TOTUL SFATUL ȘARPELUI, AL DIAVOLULUI NEASCULTĂRII DE DUMNEZEU ȘI LEGILE LUI, DATE NOUĂ TOCMAI SPRE ACEASTĂ AFLARE A DRUMULUI SPRE MÂNTUIREA NOASTRĂ".
Cuviosul NICHIFOR DIN SINGURĂTATE
„FILOCALIA" vol. VII, pag. 11
***
„Metoda cunoașterii lui Dumnezeu prin întoarcerea în noi înșine, adică prin lepădarea păcatelor, nu este una care să ne sperie sau să ne amăgească. Noi trebuie să fim înfricoșați numai atunci când petrecem viața aceasta în neascultare de Dumnezeu, când trăim în mocirla păcatelor și lepădarea poruncilor. Așa s-a întâmplat odinioară cu Adam, care, neavând grijă de porunca lui Dumnezeu, ci împrietenindu-se cu șarpele neascultării, socotindu-l pe acesta vrednic de crezare și hrănindu-se cu fructele amăgirii, s-a aruncat jalnic în prăpastia morții, a întunericului și a stricăciunii și a atras împreună cu sine pe toți cei după el, până în ziua de astăzi".
Ibidem
***
„DACĂ VEACUL DE ACUM ESTE ÎNTUNERIC, SĂ FUGIM DE EL. Să fugim cu gândul și fapta, ca să nu fie nimic comun între noi și diavolul neascultării care este dușmanul lui Dumnezeu. Căci cel ce vrea să se împrietenească cu diavolul se face dușman al lui Dumnezeu, iar tot cel ce este dușmanul lui Dumnezeu de cine va mai fi ajutat? De aceea să urmăm pilda părinților noștri și să căutăm comoara din lăuntrul nostru, ca și ei. Iar aflându-o pe aceasta, să o ținem cu tărie, lucrând-o și în același timp păzind-o. Această căutare a lui Dumnezeu, a intrării în noi înșine pentru aflarea adevărului suprem, nu degeaba a fost numită: „ARTĂ A ARTELOR și ȘTIINȚĂ A ȘTIINȚELOR".
Ibidem, pag, 12
P.S. Să nu uităm cuvintele Mântuitorului Iisus Hristos: „PRIVEGHEAȚI ȘI VĂ RUGAȚI CĂ NU ȘTIȚI NICI ZIUA, NICI CEASUL..." și „CERUL ȘI PĂMÂNTUL VOR TRECE, DAR CUVINTELE MELE NU VOR TRECE".
„COMORI FILOCALICE" vol. II
