Batjocoritorule, te cunosc de undeva!

Un preot urma să părăsească biserica în care slujise timp de douăzeci de ani și să se mute într-o altă parohie. În biserica în care slujise până atunci era un batjocoritor, care îi făcuse multe necazuri. Acesta batjocorea mereu tot ce era sfânt pentru creștini. Preotul îl apostrofase de câteva ori, dar fără succes.

Când se apropie ziua despărțirii, omul acela îi spuse soției sale:

- Draga mea, peste o săptămână, preotul nostru va ține predica de rămas bun; fă-mi te rog un cearșaf mare, pentru că batistele nu o să-mi fie de ajuns! În acea zi o să plâng mult.

Dar lucrurile se petrecură altfel. Miercurea, înainte de predica de rămas bun, omul veni acasă de la cârciumă; nu se simțea prea bine, iar joi dimineața era deja un cadavru. Cearșaful, pe care i-l ceruse soției lui, a fost folosit la învelirea cadavrului său. În acea duminică, a fost înmormântat. El însuși a oferit textul pentru înmormântare, și tot satul a auzit cuvintele grave: „Nu vă amăgiți: Dumnezeu nu se lasă batjocorit" (Galateni 6.7).

Avem un Dumnezeu mare care va face dreptate și să nu te mire că îți merge rău sau că ești lovit, pentru că dacă nu ești după rânduiala Domnului și dacă ții păcatul în inimă și nu te lepezi de el pocăindu-te, atunci vei secera dreptatea lui Dumnezeu care rămâne peste tine. Dumnezeu nu răspunde întotdeauna într-un mod atât de grav batjocoritorului; dar într-o zi, orice batjocoritor și disprețuitor al lui Dumnezeu va afla sfârșitul și judecata sa.

Lasă un comentariu