Mă cred privilegiat să lucrez sub sigla unui cotidian care își respectă cititorii și, în același timp, sunt în asentimentul celor ce trudesc la realizarea ziarului, munca de fiecare zi în strângerea și prelucrarea materialelor date spre publicare, având grijă ca informația despre un eveniment cultural, economic sau de sorginte politică, să respecte principiile echidistante unei prese libere și neîncorsetate de vreun imbold machiavelic, ci relatarea adevărului despre un lucru sau altul dând veridicitatea necesară oricărei informații. Deși chiar dacă unora nu le place, în cotidianul nostru multe articole scrise au avut darul să tragă un semnal de alarmă despre faptul că unii, la prima vedere foarte bine intenționați, devin suspecți prin meșteșugirea proiectelor fie ele locale, naționale sau europene, în care banul public sau cel european devine sacâzul multor fermoare doldorosite cu te miri ce sume de bani.
Așa s-a întâmplat cu arhicunoscutul festival Sighișoara Medievală, ajuns anul acesta, datorită unor semnale trase, să nu mai aibă loc așa cum s-a prevăzut inițial, ci probabil amânându-se pentru altă dată deschizând „cutia Pandorei" unor afaceri mai puțin cunoscute, dar veroase, ce pe unii îi vor duce probabil la datul cu subsemnatul în fața organelor de cercetare penală. În acest sens, încă de anul trecut, se află pe masa procurorilor DNA-ului, pe lângă alte dosare, și un dosar care cuprinde date ample la adresa unor încălcări ale legii pe seama festivalului medieval Sighișoara. Pe lângă faptul că organizatorului festivalului medieval, i s-a dat, prin votul unor consilieri locali, suma de 1,3 miliarde de lei vechi, a mai fost procopsit și cu spațiul domeniului public acordat gratuit. Apoi, organizatorul s-a gândit, sub o formă meșteșugită ce aduce a altceva, să închirieze de la sine putere spațiul public, oferind-ul comercianților de ocazie sosiți din te miri ce colț de țară, bineînțeles diferențiat, de la 100 de lei până la câteva mii de lei pe metru pătrat, instituind, sub denumirea „taxă de participare" această „gloabă" și să perceapă o altă taxă pe intrarea în cetate, pentru fiecare zi de festival, indiferent că ești localnic sau venetic, luați la grămadă, de parcă am trăi în țara „lu' Papură Vodă", fiecare cu tocmeala și legea lui. Astfel s-a ajuns ca organizatorul de festival, pe lângă cei 1,3 miliarde de lei să-și mai umple desaga cu încă câteva miliarde de lei vechi pe seama închirierilor spațiului public, primit gratuit. De îți vine să crezi că acel proverb la români are corespondență: „nu-i prost cine mănâncă șapte pâini ci acela care i le dă". Pe seama acestor găselnițe cu iz de căpătuială, cel care s-a crezut câștigător cu finanțare nerambursabilă din bani publici, a intrat cum este și firesc în colimatorul unei comisii de evaluare, știind că banii, ochiul dracului, trebuie cheltuiți cât mai la vedere și mai legal cu putință. După termenele de evaluare și de contestație, Comisia juridică din cadrul Consiliului Local, a fost solicitată să-și spună ultimul cuvânt pe seama proiectului eligibil câștigător, lucru care a dus la stoparea festivalului și reluarea acestuia pentru o altă dată propusă desfășurării lui.
În prezent se desfășoară Academia Sighișoara, un eveniment muzical de anvergură ajuns anul acesta la a 23-a ediție, la care participă muzicieni de excepție, profesori emeriți cât și componenți de frunte ai multor școli de muzică clasică din Europa, fiind înscriși pe timpul celor 14 zile de Academie muzicală peste 60 de studenți din nouă țări. Chiar dacă nu suntem parteneri media acestui eveniment, în paginile cotidianului nostru, de-a lungul celor 23 de ediții, și-au aflat loc ample materiale jurnalistice cât și unele interviuri, vorbind în termeni elogioși la adresa maratonului muzical desfășurat la Sighișoara în prima decadă a lunii august. Doar că cineva trebuia să vină, așa precum se întâmplă în legea lui Murphy: „Cu cât mai mare este numărul celor implicați într-un eveniment, cu atât mai puțin inteligent devine fiecare dintre participanți", sau „dacă un lucru merge bine, de ce nu ar merge și prost?". Tot așa am fost importunați de două „gărgărițe", care în pauza dintre concerte a celei de a treia seri, au venit să ne spună că nu avem voie să facem poze artiștilor în sala de concert. Deși lumea din sală era slobodă s-o facă, eu, ca jurnalist, nu aveam voie și pace, având interdicție expresă, motivând că acele poze le-aș folosi în alte scopuri publicitare. Este prea mult să ni se pună în cârcă o astfel de bazaconie știind, că de regulă, în ziar folosim una sau două poze. Și că, „limbarițele" au considerat să ne atragă atenția că există pe toată perioada Academiei de la Sighișoara, un contract de exclusivitate prin care numai o firmă are voie să facă poze și doar acea firmă să le și distribuie, odată cu textul ce trebuie publicat. O cenzură draconică venită din partea unor „pițipoance", să-mi fie scuzat neacademicul limbaj, la adresa celor care îndrăznesc să ne pună la punct. Mai era puțin și treceau cu de-a forța la confiscarea bătrânului meu aparat de fotografiat, pe seama a două sau trei poze, făcute într-o sală a unei primării, loc public de altfel, oferit gratis evenimentului, având ca directivă, după cum s-au pronunțat cele două „precupețe" gata de harță, că tot ceea ce public despre acest eveniment să aibă girul organizatorului, adică a „găinușelor cotcodărese". Este de neînțeles o asemenea atitudine discreționară și cum noi nu suntem parteneri media, deși, fie vorba, nu a existat ediție să nu elogiem prestația artiștilor participanți în cadrul academiei, ne vedem nevoiți să ne oprim scrisul pe seama acestui eveniment muzical, deși pumnul în gură nu ni-l va putea băga nimeni, indiferent de vrerea cuiva.
Totuși, este de semnalat că acest eveniment a fost susținut în întregime printr-un grant din partea Elveției, prin intermediul contribuției elvețiene pentru Uniunea Europeană extinsă, suma nerambursabilă ridicându-se undeva la 250.000 de franci elvețieni pentru anul 2015-2016, și acest lucru numai pentru acest eveniment. Deci, dacă ar fi s-o luăm pe cea dreaptă, „muzicienii" își iau banii pentru prestația oferită, bașca mai pui spațiile necesare orelor de muzică oferite gratis pe cele 14 zile de forfoteală, cât și plata pe oră suportată de către fiecare cursant, care și acestea se ridică la câteva sute de euro pe cap de student studios. Sunt destul de multe argumente să-și continue prestația fără alte obiecțiuni pe seama unor biete fotografii întrucât în sala de concerte cursanții și muzicienii ocupă mare parte din sală. Prezența protipendadei oamenilor din sfera Primăriei și a județului în prima seară de concert a fost din respect pentru eveniment, cât și pentru 1 August - Ziua Națională a Elveției. În rest, Dumnezeu cu mila… Așa că, probabil din lipsă de preocupare, unii dintre așa-ziși organizatori nu au ce face de se dau la presă, când de fapt din atâți parteneri media după prima seară de concert numai noi am mai rămas cei mai fideli în sfera prezentării evenimentului.
Dacă e să relatăm despre culisele Academiei, o altă afacere în stil muzical clasic - comercial, pe timpul celor 14 zile plătite de elvețieni prin acea contribuție la Uniunea Europeană, are loc un extra-proiect, în satul Archita, unde sub auspiciile a nu știu ce invitație, și suntem siguri nu pe degeaba, s-a desfășurat o seară de muzică în Casa von Sternburg, fostă sală de nunți a sașilor, cât și un concert inedit, susținut particular, dat într-o șură săsească, cu participarea somităților locale și a celor județene, cât și a unor capete așa-zis încoronate, într-un sat uitat și îmbătrânit înainte de vreme, în care pâinea de zi cu zi, pentru omul de rând, este tot mai greu de obținut. Și apoi, nu ne vine să credem că acel concert, în acel sătuc între dealuri, are loc aiurea fără ca marii muzicieni să nu fie răsplătiți pe măsura deplasării lor, pesemne tot pe bani europeni, într-un sat în care chiar și vacile, nu numai caprele, au ajuns o raritate. Așa că, ori cu acreditare, ori fără, noi ne vom face datoria, scriind neîncorsetat la adresa oricărui eveniment, chiar dacă unii, din prea multă prostie, își mai dau uneori în petec și se iau de presă. Nu vor face altceva decât un deserviciu, iar adevărul, fie că place sau nu, trebuie spus. Altfel ne-am crede niște marionete la îndemâna unor păpușari, lucru de neacceptat într-o meserie care necesită asumare, ba chiar o bună ureche, chiar dacă nu muzicală, ochi de văzut, iar scrisul rămâne, precum partiturile pe seama cărora sufletul limpezește cărări spre înalturi. Dacă nu s-a înțeles acest lucru, nu este vina noastră…
