„Mulți dintre Elini și nu puțini dintre Iudei s-au îndeletnicit cu filosofia. Dar numai ucenicii lui Hristos au râvnit adevărata înțelepciune; deoarece numai ei au avut ca învățător înțelepciunea însăși, care le-a arătat cu fapta petrecerea potrivită unei astfel de îndeletniciri. Cei dintâi, asemenea celor ce joacă pe scenă o dramă, s-au împodobit cu o mască străină, luând un nume gol, deoarece erau lipsiți de adevărata filosofie. Ei își arătau filosofia în togă, în barbă și în toiag. Îngrijindu-se de trup, slujeau poftelor, ca unor stăpâne, fiind robii stomacului și primind plăcerile de sub pântece ca un lucru al firii. Ei nu știau că filosoful trebuie să fie înainte de toate liber și mai ales să ocolească de-a se face rob patimilor, iubitor de argint și stricător de case".
Cuviosul părinte NIL ASCETUL,
„FILOCALIA" vol. I, pag. 151
***
„Unii dintre filosofii timpurilor trecute, nu s-au îngrijit câtuși de puțin pentru a face fapte bune, fălindu-se că se îndeletnicesc cu filosofia speculativă. Astfel unii umblau cu capul în nouri, alții explicau lucruri care nu se pot dovedi, făgăduind că știu mărimea cerului, măsurile soarelui și lucrările stelelor. Uneori au încercat să grăiască și despre Dumnezeu, până la care nici adevărul nu poate ajunge, iar socotința omenească e primejdioasă. Dar toți au trăit mai necinstiți ca porcii ce se tăvălesc în mocirlă. Iar dacă au fost și unii care s-au îndeletnicit cu viața practică, aceștia s-au făcut și mai răi decât aceia, vânzând ostenelile pentru slăviri și laude. Căci de cele mai multe ori nu se osteneau netrebnicii pentru altceva decât pentru fală și iubire de slavă, primind în schimbul unor astfel de osteneli o plată de nimic".
Ibidem, pag. 152
***
„Iisus Hristos fiul lui Dumnezeu, a fost singurul care a arătat adevărata filosofie. Iudeii și elinii timpului au respins filosofia care venea din cer și încercând să filosofeze fără Hristos. El este «filosoful» care arată drumul vieții adevărate și curate, ținându-și sufletul mai presus de patimile trupești, pe care le-a disprețuit. Hrisos ne-a învățat că aceia care vor să filosofeze drept trebuie să se lepede toate cele ale vieții și să aibă sufletul în cinste și demnitate. Așa au făcut Sfinții care lepădându-se de viață îndată ce au fost chemați; au părăsit țară și neam și tot ce aveau, trecând prin multe greutăți. Strâmtorați, necăjiți, prigoniți, petrecând în sărăcie, lipsiți de cele trebuincioase vieții, au înfruntat chiar și moartea, urmând întru toate Învățătorul Hristos și lăsându-ne prin viața lor chipul celei mai bune purtări".
Ibidem, pag. 153
P.S. Să luăm aminte la cuvintele Mântuitorului Iisus Hristos: „Privegheați și vă rugați, că nu știți nici ziua nici ceasul..." și „Cerul și pământul vor trece, dar cuvintele mele nu vor trece".
„COMORI FILOCALICE" vol. II
