O PRIVIRE SINOPTICĂ ASUPRA IMNULUI ROMÂNIEI (III)

Distribuie pe:

Celebra melodie a compozitorului român Ciprian Porumbescu a devenit, din 1912, și Imnul național al Albaniei (Himni i Flamurit), dar recunoscându-i-se oficial atât compozitorul, cât și originea românescă. https://en.wikipedia.org/wiki/Himni-i-Flamurit. Versurile acestuia au fost scrise de către poetul albanez de origine aromână Aleksander Stavri Drenova (pseudonim: Asdreni). Oricum, asemănarea dintre cele trei variate este notabilă!

După publicarea articolului meu „Pe-al vostru steag e scris unire!?" (24 ianuarie 2016), în mai multe reviste de limba română din jurul lumii am remarcat, cu satisfacție, că pe câteva situri importante de pe internet, precum Wikipedia, referitor la paternitatea muzicală a Imnului Maastricht, este menționat (s-a adăugat de curând!) că ar fi o copie aproximativă (loosely copy!) a cântecului „Pe-al nostru steag e scris unire" de Ciprian Porumbescu: https://en.wikipedia.org/wiki/Alphonse-Olterdissen.

Nici acasă, în România, cântecul patriotic „Pe-al nostru steag e scris unire" nu a avut prea multă liniște. În 1978, Nicolae Ceaușescu a dorit să facă din acesta imn național. A dat ordin să-i fie schimbat titlul și versurile, pentru a se încadra în ideologia Partidului Comunist. Și astfel s-a născut o versiune-hibrid, cunoscută ca „E scris pe tricolor unire"! https://www.youtube.com/watch?v=OHSGvS2GmfQ. De asemenea, s-a încercat, pe căi diplomatice, să se negocieze cu conducerea comunistă de la Tirana pentru ca aceștia să-și conceapă un nou imn, dar președintele Albaniei, Enver Hodja, a refuzat cu vehemență să înapoieze României cântecul lui Ciprian Porumbescu.

 

Imnurile naționale ale României, de la începuturi până în prezent

Încă din 1840 s-a simțit nevoia unui imn național pentru a fi cântat, precum în alte state europene de tradiție, la festivitățile oficiale unde apărea domnitorul țării. Desigur că, în acea perioadă, a prevalat faimoasa „Hora Unirii", dar fără să fie declarată vreodată imn oficial. Muzica a fost compusă de Alexandru Adolf Flechtenmacher, iar versurile de Vasile Alecsandri. https://www.youtube.com/watch?v=V1LZOna5dh4. Melodia se cântă și în prezent, la 24 Ianuarie, cu ocazia sărbătoririi Zilei Unirii Moldovei cu țara Românească! După Unirea Principatelor Române, în timpul domniei lui Alexandru Ioan Cuza, în 1862, s-a instituit un concurs public pentru compunerea muzicii unui imn național. Premiul de 100 de galbeni a fost câștigat de compozitorul și violonistul Eduard Hübsch, cu piesa „Marș triumfal și primirea steagului și a Măriei Sale Prințul Domnitor". Melodia nu a avut însă versuri. În prezent, această compoziție (foarte cunoscută!) https://www.youtube.com/watch?v=hhGtad-BUlc este folosită ca marș de întâmpinare a Armatei României. Este utilizată, de asemenea, și pentru primirea demnitarilor străini și a politicienilor de rang înalt.

Al doilea imn, „Trăiască Regele", sau „Imnul Regal", a fost prezentat în 1884 cu ocazia încoronării primului rege al românilor, Carol de Hohenzollern. Compozitor, același Eduard Hübsch, versurile de Vasile Alecsandri. A fost adoptat oficial în anul 1881 și a fost interzis de către comuniști la 30 decembrie 1947. Iată ce spune istoricul prof. dr. Alin Ciupală, despre „Imnul Regal": „Poate că cel mai aproape de sufletul și de mintea românilor a fost imnul pe care România l-a avut între 1866 și 1947, Imnul Regal. Vorbim și de faptul că Imnul, Ziua Națională, care devenise ziua întregii națiuni române, au contribuit la realizarea unei legături mai strânse între dinastia de Hohenzollern și poporul român". Imnul „Trăiască Regele" a fost, mai târziu, preluat și inclus de către compozitorul George Enescu la sfârșitul lucrării sale „Poema Română": https://www.youtube.com/watch?v=1-bVuXsnMqU (min. 9:40-11:1.

Puțini realizează că „Imnul Regal" https://www.youtube.com/watch?v=2HlAoRdyj-8 are, de fapt, două părți. Prima parte este „Trăiască Regele!" (min. 0:01- min. 1:12), iar a doua parte este numită „Trăiască Patria!". (min.1:14-2:14) Prima parte exprimă dragostea față de rege, iar cea din urmă exprimă sentimentul patriotic și iubirea de țară. Melodia părții a doua a funcționat fără cuvinte începând de pe vremea lui Alexandru Ioan Cuza și era un imn de întâmpinare a domnitorului, precum „Marș triumfal și primirea steagului și a Măriei Sale Prințul Domnitor". (Este compusă tot de Eduard Hübsch și datează din 1861. Versurile sunt scrise de Vasile Alecsandri în 1881.) Anumite pasaje muzicale sunt reproduse și în compoziția muzicală pentru pian „Rapsodia română" a lui Franz Liszt. https://www.youtube.com/watch?v=eLusXgRiAk8. Legenda spune că marele compozitor austriac ar fi auzit această melodie într-o vizită pe care a făcut-o pe domeniul de la Mircești al lui Alecsandri, în aceeași perioadă când l-a cunoscut și pe Barbu Lăutaru, de la care s-a inspirat profund.

 (va urma)

 

Lasă un comentariu