„Creștine! Iubește pe toți oamenii la fel: pe cei buni și strădalnici, ca pe prieteni, iar pe cei leneși, ca pe dușmani, făcându-le bine, răbdând îndelung și suferind cele ce vin de la ei. Dragostea ta să fie desăvârșită fiindcă aceasta nu sfâșie firea cea unică a oamenilor, nu ia în seamă câtuși de puțin răul de la aceștia, ci chiar suferă pentru ea dacă vremea o cere, ca să-i facă și pe ei prieteni cu putință; iar de nu se poate, cel puțin să nu cadă din dragostea proprie față de ei, arătând pururea, la fel roadele iubirii față de toți oamenii. De aceea și Domnul Dumnezeul nostru Iisus Hristos, arătându-și dragostea Sa față de noi, a pătimit pentru toată omenirea și tuturor le-a dăruit nădejdea învierii”.
Sfântul MAXIM MĂRTURISITORUL
„FILOCALIA” vol. II, pag. 81-82
***
„Dragostea desăvârșită nu trebuie să se ia după părerile oamenilor fiindcă poate pe unii să-i iubești pe nedrept, iar pe alții să-i dușmănești pe nedrept; sau poate odată pe unii să-i iubești și după aceea să-i urăști. Toți aceia care primesc astfel de sminteli de la unii oamenii nu cunosc pacea și liniștea care te poate duce la Dumnezeu și să-L cunoști pe El. Să nu lovești pe vreunul din frații tăi, mai ales fără pricină și fără judecată, ca nu cumva acesta să plece de lângă tine și tu să nu scapi de mustrarea conștiinței, și răpindu-ți astfel mintea de la cele dumnezeiești”.
Ibidem, pag. 81
***
„Dragostea de Dumnezeu și oameni se poate obține prin MILOSTENIE care tămăduiește iuțimea sufletului; prin POST care veștejește pofta trupului; prin RUGĂCIUNE care curățește mintea și o pregătește pentru contemplarea lucrurilor, prin SMERENIE care taie patimile sufletului.
Dragoste de Dumnezeu și oameni nu pot să aibă aceia care disprețuiesc slava cerească, sunt robiți plăcerilor și iubirii de argint, sau predispuși dezbinărilor dintre oameni. Aceștia, după cuvintele Sfintei Scripturi, își vor primi plata lor.
Ibidem, pag. 83
P.S. Să luăm aminte la cuvintele Mântuitorului Iisus Hristos: „Privegheați și vă rugați că nu știți nici ziua, nici ceasul...” și „Cerul și pământul vor trece dar cuvintele mele nu vor trece”.
„Comori Filocalice” vol. II
