MIC TRATAT DE MANICHIURĂ

Pentru cei care încearcă să se cațăre în zona puterii, indiferent la ce etaj s-ar găsi, sunt necesare câteva precizări cu privire la ascuțimea coatelor și la lungimea unghiilor. Ascensiunea fără precedent a partidelor și formațiunilor de extremă dreaptă sau stângă din întreaga lume este un fapt evident și îngrijorător. Dacă marea masă a populației a ajuns să decidă, prin vot, că extremismul, indiferent de culoare și orientare, rezolvă problemele arzătoare, înseamnă că ceva nu merge cum trebuie.

O explicație a recrudescenței extremismului și terorismului poate fi și nevoia tot mai acută de expansiune, de dominație, de posesiune din firea umană și revolta iminentă a sinelui.

Această temă gravă, privită dintr-un alt unghi și într-un registru mai aparte, poate smulge măcar un zâmbet. Extremiștii au ajuns la putere tocmai că au avut unghii mai ascuțite și mai mari. Au pus în aplicare tratatul de manichiură și și-au desăvârșit uneltele de prindere și cățărare.

Așa s-a întâmplat și cu partidul JOBBIK, căruia nu i-a fost destul că a ajuns la guvernare, în țara vecină și prietenă, luat sub aripa protectoare de vajnicul nemeș Victor Orban, ci emite și pretenții de înființare de filiale și „cuiburi" în România. Nu ne-ar deranja prea mult modul în care își gestionează prezentul și viitorul vecinii de la vest dacă nu ne-ar provoca în permanență.

Acum, când ar trebui să ne canalizăm toate eforturile și energia pentru a pregăti sărbătorirea unui secol de existență a României moderne, noi trebuie să contracarăm atacurile murdare ale acestor exponenți extremiști și revanșarzi cu reminiscențe imperiale.

Exemplele repetate și repetabile cu așa-zisele „tabere" și „universități" nu fac altceva decât să învenineze situația locuitorilor pașnici ai Transilvaniei. S-a scris și nu mai repetăm despre cum se plimbă înalți oficiali maghiari în „particular", prin țara noastră, dar nu se spune nimic despre costurile suportate de bugetul public, ungar sau român, pentru protecția și paza lor. Trebuie să se cunoască faptul că, chiar dacă nu sunt angajamente ferme și vizibile, făcute publice, sunt necesare măsuri de securitate. În consecință, bani. Da, banii noștri de europeni, ca să nu cumva să se întâmple ceva ce ar putea genera un motiv de conflict între cele două țări.

Gândiți-vă ce apocalipsă ar declanșa asasinarea unui înalt demnitar sau a primului ministru!? Sunt scenarii terifiante, dar nu trebuie omis niciun amănunt, mai ales că extremiștii nu ratează nici ocaziile mai neînsemnate.

Un exemplu mic este și cel al conferinței de presă a lui Szavay Istvan; JOBBIK, despre corupția din cadrul FIDESZ, aliaților lor de la guvernare și despre care am relatat la momentul potrivit. A fost o provocare fățișă fără echivoc.

De ce și-au ales locul de confruntare la Tușnad rămâne un mister. Cert este că extremiștii și-au ascuțit ghearele și pregătesc, în secret sau la vedere, tabere de instruire și pregătire paramilitară în munții României.

„Scopul Guvernului (ungar n.n.) este să se promoveze pe sine, să genereze teamă în oameni și astfel să-și consolideze puterea!" Citat al domnului pomenit mai sus și care, încă flutură în gheare stindardul răzbunării și lozinci revanșarde prin munții Harghitei, îndemnând tinerii secui (sic!) să-și ascută coatele și să-și lungească unghiile.

Lasă un comentariu