Valea Mureşului Superior, prin întreaga sa existenţă, se încadrează în procesul istoric al neamului românesc, având în oraşul Reghin un important centru economic, spiritual, cultural şi istoric. Reghinul, cu o largă deschidere spre câmpie, domină drumurile ce coborau pe Valea Mureşului, a Gurghiului şi a Luţului.
Jurământul de credinţă pe care românii, în număr de 40.000, îl vor depune pe Câmpia Libertăţii de la Blaj în anul 1848, va deveni un crez de luptă pentru depline libertăţi şi egalitate în drepturi a tuturor naţiunilor transilvane, de respect faţă de propriul său viitor. Revendicările românilor aveau un pronunţat caracter democratic. Sub acest imbold revoluţionar se manifesta, în primăvara anului din 1848, şi populaţia oraşului Reghin ca şi a satelor din împrejurimi.
La 8 mai 1848, la Reghin, are loc o impunătoare adunare a românilor, la care participă reprezentanţi din 150 de sate, condusă de protopopul Crişan Mihail şi desfăşurată „în cea mai mare ordine, în linişte şi moderaţiune". Efortul românilor se înscrie deci în tumultul revoluţionar al anului 1848, adunând însă asupra lor şi norii grei ai răzbunării de mai târziu. Revoluţia de la 1848-1849, de fapt un adevărat război de eliberare naţională şi socială, de afirmare a drepturilor legitime ale poporului român, a deschis partea finală a rezolvării revoluţionare a unităţii sale naţionale. În timp ce nobilimea maghiară îşi va înteţi eforturile de menţinere şi perpetuare a dominaţiei sale, devenind prin măsuri legislative şi de oprimare deosebit de brutală după 1867, poporul român va cunoaşte o perioadă de efervescenţă, redeşteptare naţională, de maturizare a conştiinţei sale naţionale.
Mureşul Superior se va înscrie în istoria naţională prin câteva aspecte specifice acestei perioade: nivelul scăzut al învăţământului românesc comparativ cu al altora, unele modificări în structura etnică a zonei - implantarea de colonii - efortul Astrei, prin Despărţământul Reghin înfiinţat în anul 1874, de ridicare a nivelului de cultură al satelor româneşti, pătrunderea ideilor memorandiste, masive deportări în toamna anului 1916 şi puternice acţiuni participante la înfăptuirea Marii Uniri.
În a doua jumătate a secolului al XIX-lea, în structura etnică a zonei intervin o serie de modificări - urmarea firească a procesului de maghiarizare a satelor româneşti - prin crearea unor colonii în satele defileului. La Deda, în anul 1785, nu sunt menţionaţi decât credincioşi ortodocşi, lucru ce spune foarte multe.
Condiţiile de muncă şi viaţă erau din cele mai grele, situaţie care s-a menţinut şi după 1918. În pădure, muncitorii forestieri locuiau în bordeie semiîngropate, dormeau pe pământul acoperit cu cetină de brad, indiferent de anotimp, în jurul unei vetre cu deschidere largă prin acoperiş. De asigurarea unor condiţii igienice nici nu se poate vorbi. În coloniile fabricilor de cherestea, familiile de muncitori locuiau în bărăci, dintre care multe s-au păstrat şi în primii ani de după cel de-Al Doilea Război Mondial, precum şi în bordeiele din exploatările forestiere.
Nici activitatea memorandistă nu a ocolit zona Mureşului Superior. Astfel, preotul Ioan Duma din Săcalul de Pădure, prin actul de acuzare nr. 4412/1893, este trimis în judecată pentru faptul de a fi primit de la Sibiu, prin poştă, 4 exemplare din Memorandum, dintre care două au fost răspândite pe Valea Mureşului.
Intrarea României în Primul Război Mondial din 1916 a însemnat apropierea clipei mult aşteptate de realizare a idealurilor naţionale ale poporului român, dar în acelaşi timp, pe lângă durerea celor căzuţi pentru interesele expansioniste ale Puterilor Centrale, se adaugă şi intensificarea prigoanei la adresa românilor. Din această parte a Mureşului, în toamna anului 1916 sunt arestaţi şi deportaţi în Ungaria 36 de români, din Bilbor şi până la Reghin - învăţători, preoţi, ţărani - consideraţi ca fiind periculoşi pentru interesele guvernului de la Budapesta. Întoarcerea lor se va întâmpla abia în anul 1918, când destrămarea imperiului austro-ungar va fi iminentă, contribuind cu entuziasm la înfăptuirea actului revoluţionar de la Alba Iulia.
În toamna anului 1918, terminarea războiului şi triumful deplin al principiului naţionalităţilor deveniseră o realitate, un imbold în intensificarea luptei pentru realizarea principalului deziderat naţional - crearea statului naţional unitar român.
La 23 noiembrie 1918, Consiliul Naţional Român din Reghin stabileşte măsuri în vederea alegerii de delegaţi pentru Marea Adunare Naţională de la Alba Iulia din
1 Decembrie 1918. Astfel, vor participa: Vasile Duma, Ariton Popa, Mihai Bucur, Ioan Harşia - din Reghin, Toader Hanăş - Săcalu de Pădure, Victor Câmpeanu - Suseni, Dumitru Sava - Deleni, Petru A. Boţianu - Vătava, şi Andrei Cadar, Stânceni. Ca reprezentant al învăţătorilor de pe Valea Mureşului a fost delegat Ioan Borşian din Deda.
La Marea Adunare Naţională de la Alba Iulia din 1 Decembrie 1918, unde se desăvârşeşte procesul de formare a Statului Naţional Unitar Român, au participat şi o mulţime de ţărani, muncitori şi intelectuali de pe Valea Mureşului - nu a existat sat să nu fie reprezentat - delegaţi de comunităţile respective ca, prin forţa prezenţei lor, ca expresie a voinţei întregului popor român, să dea o tărie şi mai mare actului Unirii.
După realizarea Unirii, Consiliul Naţional Român din Reghin îşi va continua activitatea până la 19 ianuarie 1919. După 1 Decembrie 1918, în istoria Văii Mureşului începe o perioadă nouă, de muncă şi luptă, de bună înţelegere cu toate naţionalităţile; este perioada în care fostul iobag, a cărui naţiune nu a fost recunoscută secole de-a rândul, va deveni stăpânul moşiei strămoşeşti, pentru a cărei înflorire va munci cu ardoarea maturităţii sale.
Momentul Astrei are o semnificaţie deosebită în istoria Transilvaniei, în drumul poporului român spre Alba Iulia. La Reghin, care devine un important centru al vieţii cultural-spirituale a revoluţionarilor din Comitatul Turda-Mureş, în anul 1874, ia fiinţă un Despărţământ a cărui activitate este deosebit de prestigioasă în direcţia culturalizării maselor. Prin înfiinţarea Despărţământului Reghin al Astrei are loc o puternică activizare a vieţii cultural-spirituale româneşti, o trezire a dorinţei de cunoaştere, lucrându-se intens pentru nevoile poporului, prin răspândirea cărţii şi înfiinţarea unor biblioteci comunale.
Acestea sunt doar câteva crâmpeie din viaţa atât de zbuciumată a oamenilor de pe Valea Mureşului Superior, care are o istorie încărcată de fapte minunate. Nu există acţiune în istoria Transilvaniei la care Valea Mureşului Superior să nu-şi fi adus contribuţia ei, iar şirul cărturarilor, luptătorilor şi publiciştilor mureşeni este într-adevăr impresionant. Mureşul Superior este o regiune cu o străveche viaţă istorică, bogată din punct de vedere economic, activă ca participare la dezvoltarea culturii naţionale şi elocventă sub raportul convieţuirii seculare dintre români, unguri şi saşi. Reghinul a fost permanent un centru cultural-spiritual-istoric al acestei zone. Mureşenii au deci datoria de a păstra mereu vie amintirea înaintaşilor străluciţi pe care i-a dat Valea Mureşului Superior de-a lungul timpului, de a-şi aminti de realizările istorice înfăptuite de poporul român, aceasta şi cu contribuţia reprezentanţilor mureşeni.
