„Făptură prea mică, voieşti să afli viaţa adevărată? Ţine în tine credinţa şi smerenia, căci prin ele afli mila, ajutorul şi cuvintele grăite în inimă de Dumnezeu, dar şi pe Cel ce te păzeşte întru ascuns şi rămâne cu tine la încercările vieţii. Prin smerenie şi credinţă simţim cuvintele lui Dumnezeu grăite în fiecare moment în inimă, deci nu ca nişte cuvinte spuse odinioară de Dumnezeu şi acum desprinse de El. De aceea, Îl simţim pe Dumnezeu însuşi ca persoană, grăindu-ni-le. Îl simţim grăindu-ne, iar la arătare, ajutându-ne în faptele noastre. Cuvintele lui Dumnezeu simţite în inimă sunt, deci, cuvinte ale lui Dumnezeu adresate nouă acum şi care susţin viaţa noastră cu puterea lui Dumnezeu comunicată prin El".
Sfântul ISAAC SIRUL
„FILOCALIA" vol. X, pag. 95
***
„Să cerem de la bunul Dumnezeu să ne dea să ajungem la măsura credinţei. Şi dacă simţi desfătarea ei în sufletul tău, nu-mi este greu să-ţi spun iarăşi că nimic nu te va împiedica să ajungi la Hristos. Şi nu-ţi va fi greu să fii răpit în tot ceasul de la cele pământeşti şi să uiţi de lumea aceasta neputincioasă şi de amintirile lucrurilor ei. Roagă-te pentru acest lucru fără preget şi cerşeşte-l cu căldură şi cere-l cu multă sârguinţă până ce-l vei primi. Iar de aceasta te vei învrednici dacă te vei sili mai întâi să arunci grija ta asupra lui Dumnezeu cu credinţă şi vei schimba grija ta de tine cu purtarea de grijă a lui Dumnezeu".
Ibidem, pag. 96
***
„Cunoştinţa sufletească este o virtute dar şi un dar dumnezeiesc. Oricât ar fi ea de complicată, se mişcă în cele ale lumii, sau chiar când se vorbeşte de Dumnezeu se mişcă în definiţii şi subtilităţi construite despre El de la distanţă. Cunoştinţa duhovnicească este experienţa nemijlocită a lui Dumnezeu. Cunoştinţa aceasta din experienţă a lui Dumnezeu nu se poate ivi decât în sufletul curăţit de orice idei,
care-l ţin pe om în cele gândite de el în separaţie de Dumnezeu. Prin cunoştinţa aceasta se sesizează viaţa veacului viitor şi se grăieşte duhovniceşte despre ea. Când arunci toată grija asupra lui Dumnezeu, poţi zice: nu eu sunt aici, căci nu eu mă îngrijesc de cele ce îmi trebuie, ci Dumnezeu care le ştie pe toate".
Ibide4m, pag. 98
P.S Să luăm aminte la cuvintele Mântuitorului Iisus Hristos: „Privegheaţi şi vă rugaţi, că nu ştiţi nici ziua nici ceasul..." şi „Cerul şi pământul vor trece, dar cuvintele mele nu vor trece".
„COMORI FILOCALICE" vol. II
