EVENIMENTELE INTERNAȚIONALE CARE AU CONDUS LA DECLANȘAREA PRIMULUI RĂZBOI MONDIAL ȘI PARTICIPAREA ROMÂNIEI LA CONFLAGRAȚIE (IV)

România deși aflată în prag de război, vârfurile conducerii armatei sale erau contestate de locotenent-colonelul Gheorghe Dabija care la momentul respectiv era comandantul Batalionului 2 Vânători în cadrul căruia comandantul companiei 1 era prințul moștenitor Carol, cu grad de căpitan. Prințul Dabija contesta capacitățile strategice ale generalilor Vasile Zotu, care era șeful de iure al Marelui Stat Major, și ale subșefului acestuia, Dumitru Iliescu, care a și condus în realitate pregătirea țării pentru război și operațiile armatei din vara și toamna anului 1916. La finele lunii noiembrie 1916, după suita de înfrângeri pe toate fronturile și pierderea bătăliei Bucureștiului, proaspăt avansatul Dabija la gradul de colonel, conducător al Secției operații a Armatei a 2-a, își putea savura împlinirea mai vechii sale dorințe, când în gara din Buzău, în trenul care-l aducea pe regele Ferdinand și suita sa și în care fusese invitat să urce generalul Averescu, a fost luată hotărârea înlocuirii la data de 5 decembrie 1916 a generalului Dumitru Iliescu cu generalul Constantin Prezan. Prezan s-a ridicat la înălțimea misiunii încredințate, el conducând Marele Stat Major în două perioade: 5 decembrie 1916 - 1 aprilie 1918 și 28 octombrie 1918 - 20 martie 1920.

Privită dintr-o perspectivă strict militară, armata română se poate caracteriza ca având, într-o primă parte, trei momente distincte: a) ofensiva; b) defensiva; c) retragerea. O a doua parte a cuprins alte două momente distincte: d) refacerea și e) victoria.

a) Ofensiva (15 august - 15 septembrie 1916). Armata română înainte de război, pe timp de pace, cuprindea următoarele unități:

Infanterie: 40 regimente infanterie (1-40) fiecare a câte 3 batalioane, și câte o companie de mitraliere - 6 piese - și o companie de depozit = 120 bat.; 40 regimente infanterie (41-80) a câte 3 batalioane, a câte una secție mitraliere - 2 piese - și câte o companie cadre pentru instrucție = 120 bat.; 10 batalioane vânători cu câte 4 companii, o companie de depozit și 1 secție - 2 piese - mitraliere. Batalioanele 2 și 8 vânători, aveau și câte o companie de cicliști = 10 bat.; 2 regimente de grăniceri a câte 3 batalioane = 6 bat.; total 256 bat.

Cavalerie: 1 regiment Escortă Regală cu 4 escadroane, unul de depozit și 1 secție mitraliere călăreață = 4 esc.; 11 regimente roșiori a câte 4 escadroane normale, 1 depozit și 1 secție mitralieră călăreață = 44 esc.; 10 regimente călărași a 4 escadroane, 1 de depozit și 1 secție mitralieră montată = 40 esc.; 5 divizioane de tren a câte 2 escadroane;total 88 esc.

Artilerie: 1 regiment artilerie călăreață a 6 baterii și 1 de depozit = 7 bat.; 20 regimente artilerie de 0,75 a 6 baterii și 1 de depozit = 140 bat.; 4 regimente artilerie de 0,75 a 6 baterii și 1 baterie obuziere de 120 = 28 bat.; 1 regiment artilerie de 0,75 a 6 baterii, 1 baterie cadre și 1 de depozit = 7 bat.; 5 regimente obuziere ușoare de 105, a 6 baterii și 1 de depozit = 35 bat.; 1 regiment artilerie munte de 0,63 a 6 baterii și 1 de depozit = 7 bat.; 1 divizion artilerie munte 0,75 a 4 baterii și 1 secție de depozit = 4 bat.; 3 regimente artilerie grea, calibru 105, 120 și 155 = 24 bat.; total 252 bat.

Pe lângă aceste guri de foc se mai adaugă și artileria cetății București și aceea a frontului întărit FNG care, cu începerea anului 1915, se scotea din forturi și se pregătea a fi întrebuințată pe front ca artilerie grea.Trupe speciale de pionieri și comunicații: 5 batalioane pionieri (pionieri, telegrafie, poduri); 1 batalion pionieri a 6 companii; 1 regiment căi ferate a 6 companii; 1 regiment pontonieri a 6 companii; 1 batalion specialitate (T.F.F., aerostație, proectoare).Toate aceste trupe, în timp de pace, intrau sub ordinele corpurilor de armată sau diviziunilor respective.

Marele Comandament era reprezentat prin 5 corpuri de armată, cu reședința la Craiova, București, Galați, Iași, Constanța. Fiecare corp de armată cuprindea câte 2 divizii; pe teritoriul fiecărui corp de armată se mai găseau încă câte 8 regimente de infanterie și câte un regiment de artilerie, care constituiau comandamentul teritorial respectiv, cu numărul de la 11-15. Așa că, în definitiv, fiecare corp de armată avea în timp de pace câte 2 divizii (1-10) și câte un comandament teritorial de 8 regimente infanterie și unul de artilerie.

Diviziile (1-10) erau alcătuite din câte 2 brigăzi (4 regimente) infanterie și o brigadă (2 regimente) de artilerie; iar comandamentele teritoriale, de la 11-15, erau formate din câte 8 regimente infanterie și unul de artileria.

La mobilizare, regimentele de infanterie au mobilizat câte 4 batalioane; iar regimentele de vânători câte 2 batalioane, parte din ele câte 3 batalioane. Fiecare, în plus și trupele de miliții. Regimentele de cavalerie și-au sporit de asemenea numărul escadroanelor, prin constituirea escadroanelor de ștafete. Artileria a mobilizat tot materialul, atât cel nou cu tragere repede, cât și cel vechi, cu tragere înceată, pe lângă gurile de foc scoase din forturile de la București și de la frontul FNG.

În definitiv, la mobilizare numărul oamenilor chemați de la început s-a ridicat la peste 850.000. Din aceștia, trupele de operații au avut partea cea mai mare, cam 650.000; iar restul, cam 200.000, s-a păstrat mobilizat în interiorul țării.

Din aceste trupe mobilizate s-au alcătuit 366 batalioane infanterie, 106 escadroane cavalerie și 327 baterii de artilerie.

Pe lângă aceste forțe de uscat, trebuie să notăm și forțele navale compuse din: 4 monitoare cuirasate, 8 vedete și mai multe canoniere, precum și un crucișător, protejat, care au adus servicii destul de importante operațiunilor.

Toate aceste forțe s-au grupat la mobilizare în 23 de divizii și 2 divizii de cavalerie. Numărul total al armamentului întrebuințat de trupele mobilizate era de: 440.000 puști pentru infanterie, din care numai 330.000 erau Mannlicher, cu calibru 6,5, pe când restul era din vechile arme «Martiny Henry» și altele luate de la bulgari în 1913; 1.400 tunuri de câmp, din care numai vreo 750 erau cu tragere rapidă, restul cu tragere lentă; tunurilor luate din forturile de la București sau FNG, abia li se lucrau atunci plăcile și nu au putut fi întrebuințate de la început; 15.000 săbii și aproape 500 de mitraliere.

(va urma)

Lasă un comentariu