Ce fac ei? Învârt banii. O parte din bani e păstrată pentru ei. Cealaltă, despre care ştiu că nu le aparţine, e folosită ca bani negri de liderii partidului, care i-au facilitat mita celui pe post de puşculiţă. Un analist-comentator i-a numit, inspirat, „miliardarii de carton". Aceştia au evoluat şi ei, servind azi cu precădere corupţiei politice. De ce? Întrucât banii - dobândiţi pe căi necinstite (şi e vorba de milioane, chiar de miliarde) - nu ajung în buzunarele mahărilor, ci în conturile electorale ale partidului, la plata unor institute de sondare, care, în mod cu totul mincinos, să dezinformeze populaţia (alegătorii), dându-i câştigători pe cei care au comandat sondajele.
Aceşti „cocoşi" - după numele lui Dorin Cocoş! - (miliardari de carton) se găsesc, spuneam, în toate partidele şi-n toate campaniile electorale, inclusiv în cea a lui Klaus Iohannis. S-a făcut atâta caz, în campania din 2014, de sloganul „Justiţie până la capăt". Poveşti! Dacă ar fi fost aşa, ar fi însemnat ca DNA să meargă mai sus de puşculiţele gen Dorin Cocoş, Gheorghe Ştefan, Gabriel Sandu, urmând traseul descris de aceştia cu exactitate în denunţuri. Or, dacă DNA-ul ar fi trecut peste acest nivel, s-ar fi făcut nu numai „Dreptate până la capăt", dar s-ar pune capăt şi corupţiei politice. Bunăoară, denunţurile venite din partea puşculiţelor îl indicau pe Vasile Blaga drept destinatarul unor mari sume din mita Microsoft ca şef de campanie al fostului PDL. Întrebare: l-a chemat DNA-ul pe Vasile Blaga fie şi numai pentru a verifica denunţurile? Da, de unde. „Vasile Blaga nu e suspect, deoarece denunţurile nu ajung", declara şefa DNA, Codruţa Kovesi.
Comentatorii politici au şi găsit explicaţia. DNA-ul nu merge mai departe de nivelul puşculiţelor de partid, deoarece Vasile Blaga a fost şeful campaniei prezidenţiale a lui Klaus Iohannis. Câtă vreme Traian Băsescu a fost stăpân la Cotroceni s-a legat cineva (măcar cu o citaţie) de Elena Udrea (şi nu numai)? „Cum, însă, acum la Cotroceni s-a schimbat stăpânul, cum să se atingă Codruţa Kovesi de Vasile Blaga, un apropiat al lui Klaus Iohannis", se întreba retoric într-un comentariu din Ev.Z, Ion Cristoiu.
Cam aşa stau lucrurile cu „Dreptatea până la capăt". De altfel, unii cetăţeni au şi început să se întrebe: oare, de ce anumite persoane sus-puse - suspectate de fapte de corupţie (şi nu vizăm aici doar parlamentari, apăraţi de o falsă imunitate) - rămân „intangibile" la acţiunile, în forţă, de altfel, ale procurorilor DNA? Chiar, de ce?
Fapt este că acţiunea „în forţă" a DNA trebuie continuată. Ba, încă, şi intensificată. Deoarece, pe acest fond al hoţiei, România nu a putut face şcoli, spitale, autostrăzi, nu a cumpărat medicamente pentru bolnavi, nu a făcut irigaţii, nu a subvenţionat agricultura, nu a protejat populaţia de inundaţii, nu a făcut locuinţe ieftine şi câte altele. Şi, toate acestea, pentru că, cel puţin până acum, aşa cum două linii paralele nu se întâlnesc niciodată, tot aşa nici agenda populaţiei nu a avut şansa să se întâlnească cu agenda politicienilor. Dovada: averea românilor a scăzut cu 18% într-un singur an, de la 13.667 de dolari pe locuitor în 2013, a coborât la 11.191 de dolari în 2014, potrivit Institutului de Cercetare al Credit Suisse, a doua mare bancă elveţiană, citată de Agerpres. Prin comparaţie, averea populaţiei din Europa a crescut în intervalul analizat cu 7,7%, la 76.300 miliarde de dolari, conform sursei citate.
De altfel, şi alte surse - precum sondajul realizat de Institutul Român pentru Evaluare şi Strategie, citat de Agerpres - atestă că peste 60% din locuitorii României susţin că veniturile personale le-au scăzut (şi în 2014); că există riscul de a sărăci şi mai mult, în timp ce doar 27% consideră că acestea vor rămâne la acelaşi nivel, ca în 2014. Cauza? Aceeaşi: banul „luat" (furat!) din buzunarul cetăţeanului nu ajunge acolo unde trebuie.
Concluzia? Una singură: acţiunile DNA trebuie continuate, deoarece pentru unii politicieni, miniştri, magistraţi, oameni de afaceri, miliardari de carton, şpaga, mita nu mai e un vis, nicio iluzie, e un mod de viaţă, un joc de poker în care ei trebuie să umfle postul.
De aceea şi „Dreptatea până la capăt" trebuie făcută nu doar în vorbe (în campaniile electorale), ci şi în realitatea cotidiană. Dacă se vrea, cu adevărat, eradicarea corupţiei, în general, şi a corupţiei politice, în special!
