Psihologii canadieni de la Universitatea McGill, citaţi de descopera.ro, atrag atenţia părinţilor severi că ordinea şi disciplina exagerate le transformă copiii în persoane care se pricep foarte bine să mintă.
„Acest tip de părinţi creează un mediu ce le inspiră copiilor faptul că pedepsele sunt inevitabile pentru orice greşeală, prin urmare învaţă să se folosească de minciună pentru a evita pedepsele.
De teamă că vor fi pedepsiţi atunci când fac ceva greşit, copiii care au părinţi severi devin experţi în minciuni care par credibile. În ciuda educaţiei severe, rezultatul este exact opusul a ceea ce îşi doresc părinţii: copiii lor mint mai mult.
Însă, minciuna nu este neapărat un semn rău în ceea ce priveşte un copil, indiferent dacă a fost crescut într-un mediu libertin sau într-unul sever. Atunci când copiii mint nu este un semn că se îndreaptă către delicvenţă, ci este un semn că îşi dezvoltă aptitudini psihologice importante, întrucât există o legătură directă între abilităţile cognitive ale unui copil şi capacitatea sa de a minţi. Minciuna demonstrează că are o gândire creativă, dar şi o memorie bună, care îl ajută să îşi amintească firul invenţiilor.
Copiii încep să spună primele minciuni, numite minciuni primare, în jurul vârstei de doi ani. Acestea au menirea de a le estompa greşelile şi sunt neconvingătoare.
La vârsta de patru ani, apar minciunile secundare, care sunt adaptate în funcţie de personalitatea, comportamentul şi starea de spirit a celui care îi acuză şi sunt mult mai plauzibile decât minciunile primare. În jurul vârstei de şapte, opt ani, apar minciunile terţiare, pentru care copiii îmbină fapte reale cu unele inventate pentru a crea explicaţii credibile.
Cu cât aceste etape ale minciunii apar mai devreme, cu atât cresc şansele ca un copil să fie mai inteligent decât media. Minciunile eficiente sunt un semn important al inteligenţei emoţionale şi al capacităţii unui copil de a combina limbajul verbal cu cel al corpului astfel încât să devină credibil", explică experţii canadieni în dezvoltarea socio-cognitivă a copiilor.
