Sfântul Ioan Botezătorul și Înaintemergătorul Domnului, numit de tradiție „Îngerul Pustiei", avea să împărtășească soarta majorității proorocilor lui Israel, al căror ilustru șir îl încheie (vezi Matei 11, 13): mărturisind adevărul până la capăt și încumetându-se să-l certe cu asprime pe regele Irod Antipa pentru că trăia în desfrânare cu Irodiada (care-i era cumnată), în cele din urmă i se taie capul (Irodiada a uneltit, Salomeea a cerut și Irod a dispus, împărțind toți trei un păcat mai mare decât toate cele săvârșite până atunci). Vechiul Israel, întruchipat de cei trei călăi orbiți de patimi, își trăia astfel trufașa agonie, tăvălindu-se încă o dată în sânge sfânt, dar Noul Israel al credinței, propovăduit de Ioan, răsărea cu Hristos, spre lumina și mântuirea neamurilor: „La ai Mei am venit, și ai Mei nu M-au primit; chema-voi neamurile, și acelea Mă vor preamări".
