„CUGETĂRI FILOCALICE"

„După cum ne-a dat Dumnezeu vederea ca să cunoaștem cele ce se văd: ce e alb și ce e negru, așa ne-a dat judecată ca să deosebim cele folositoare sufletului. Iar pofta despărțindu-ne de judecată, naște plăcerea și nu îngăduie sufletului să se mântuiască sau să se unească cu Dumnezeu. Nu cele ce se fac după fire sunt păcate, ci cele rele după alegerea cu voia. Nu e păcat a mânca, ci a mânca nemulțumit, fără cuviință și fără înfrânare. Căci ești dator să ții trupul în viață, însă fără nici un gând rău. Nu e păcat a privi curat, ci a privi cu ură, cu mândrie și cu poftă. E păcat însă a nu asculta liniștit, ci cu mânie. Nu e păcat neînfrânarea limbii la mulțumire și rugăciune, dar e păcat la vorbirea de rău. E păcat să nu lucreze mâinile milostenie, ci ucideri și răpiri. Și așa fiecare din mădularele noastre păcătuiește, când din slobodă alegere lucrează cele rele în loc de cele bune, împotriva voii lui Dumnezeu".

Sf. ANTONIE CEL MARE, „FILOCALIA", vol. I, pag. 14

***

„Când închizi ușile cămării tale și ești singur, cunoaște că este cu tine Îngerul rânduit de Dumnezeu fiecărui om. Elinii îl numesc demonul propriu. Acesta fiind neadormit și neputând fi înșelat, este pururea cu tine, toate văzându-le, fără să fie împiedicat de întuneric. Dar cu el este Dumnezeu, cel ce se află pretutindeni. Cel ce e mai mare ca toți căci nu este vreun loc sau vreo materie în care nu este Dumnezeu, ca Cel ce e mai mare ca toți și pe toți îi cuprinde în mâna sa. Dacă ostașii păstrează credința Cezarului, fiindcă le dă hrană, cu cât mai vârtos suntem datori noi a ne sili să mulțumim neîncetat și să plăcem lui Dumnezeu, celui ce toate le-a făcut pentru om? Recunoștința către Dumnezeu și viețuirea cea bună, este roada omului care place lui Dumnezeu".

Ibidem, pag. 15

***

„Precum roadele pământului nu se coc într-un ceas, ci după vreme și ploi și îngrijire, așa și roadele oamenilor se fac minunate prin nevoință, prin luare aminte, prin stăruință de vreme îndelungată, prin înfrânare și răbdare. Iar dacă făcând aceasta îți vei părea vreodată evlavios, nu-ți crede ție câtă vreme ești în trup, ci socotește că nimic din ale tale nu e plăcut înaintea lui Dumnezeu. Căci să ști că nu e ușor omului să păzească nepăcătuirea până la sfârșit. Nimic nu cinstesc oamenii mai mult decât cuvântul dat și respectat, lui Dumnezeu și oamenilor".

Ibidem

P.S. Să luăm aminte la cuvintele Mântuitorului Iisus Hristos: „Privegheați și vă rugați că nu știți nici ziua, nici ceasul... " și „Cerul și pământul vor trece, dar cuvintele mele nu vor trece".

„COMORI FILOCALICE", vol. II

Lasă un comentariu