„CUGETĂRI FILOCALICE”

Distribuie pe:

„PĂCATUL ESTE O PATIMĂ A MATERIEI. De aceea e cu neputință să se nască trup fără păcat. Dar sufletul rațional, știind aceasta, se scufundă de greutatea materiei, în care zace păcatul. Ușurându-se de o astfel de greutate cunoaște pe Dumnezeul tuturor, iar la trup privește atent ca la un vrăjmaș și nu mai crede ale lui. Așa se încununează sufletul de la Dumnezeu, ca unul ce a biruit patimile păcatului și ale materiei. SUFLETUL CARE CUNOAȘTE PĂCATUL ÎL URĂȘTE, CA PE O FIARĂ ATOTPUTUROASĂ. Dar dacă nu-l cunoaște, îl iubește. Sufletul curat, bun fiind, se luminează de Dumnezeu”.

Sf. ANTONIE CEL MARE,

„FILOCALIA” vol. I, pag. 12

***

„OAMENII UMPLUȚI DE RĂUTATE ȘI AMEȚIȚI DE NEȘTIINȚĂ NU CUNOSC PE DUMNEZEU ȘI N-AU TREZVIA SUFLETULUI. Căci Dumnezeu nu poate fi văzut, ci numai înțeles cu mintea, fiind cât se poate de învederat în cele văzute, așa ca sufletul în trup. Pentru că precum trupul nu poate ființa (exista) fără suflet, așa toate cele ce se văd și sunt nu pot exista fără de Dumnezeu. DE CE A FOST FĂCUT OMUL? Ca înțelegând făpturile lui Dumnezeu, să-L vadă dintr-însele și să preamărească pe Cel ce le-a zidit pentru om. Iar mintea cea plăcută lui Dumnezeu este un bun nevăzut, dăruit de Dumnezeu celor vrednici, în urma purtării celei bune”.

Ibidem, pag. 13

***

„LIBER ESTE OMUL CARE NU SLUJEȘTE PATIMILOR (păcatelor), ci cu înțelepciune și cu înfrânare își stăpânește trupul și se îndestulează, plin de mulțumire, cu cele dăruite de Dumnezeu, chiar de ar fi puține.

Căci mintea iubitoare de Dumnezeu și sufletul, dacă vor cugeta la fel, vor împăciui și trupul întreg, chiar de n-ar vrea acesta. Deoarece când vrea sufletul, toată tulburarea trupului se stinge. Cei ce nu sunt mulțumiți cu cele ce le au la îndemână pentru traiul zilnic, ci poftesc mai mult, se fac robi păcatelor, care apoi tulbură sufletul și îi insuflă gânduri și închipuiri că cele ce le au sunt rele. Și după cum hainele mai mari decât măsura împiedică la mișcare pe cei ce se luptă, așa și dorința avuției peste măsură împiedică sufletele să lupte sau să se mântuiască”.

Ibidem, pag. 13-14

P.S. Să luăm aminte la cuvintele Mântuitorului Iisus Hristos:

„PRIVEGHEAȚI ȘI VĂ RUGAȚI, CĂ NU ȘTIȚI NICI ZIUA, NICI CEASUL...” și „CERUL ȘI PĂMÂNTUL VOR TRECE, DAR CUVINTELE MELE NU VOR TRECE”.

„COMORI FILOCALICE” vol. II

Lasă un comentariu