„Urmașilor mei Văcărești
Las vouă moștenire
Creșterea limbei românești
Și-a patriei cinstire"
(Ienăchiță Văcărescu - „Testament")
O dată pe an, îl rog pe bunul Dumnezeu să binecuvânteze și să apere cu raze de blândă lumină lină, Ziua de 31 august, care rămâne în suflete și-n memoria colectivă o dată importantă, în calendar, pentru că prin simbolistica ei adâncă se cinstește în drepturile ei firești și fundamentale LIMBA ROMÂNĂ, pe tot cuprinsul spațiului românesc, dar mai ales, acolo, în Basarabia iubită, unde Mateevici și Vieru au cântat-o în versuri alese pe EA, Doamna gândurilor noastre, ridicată de Luceafărul lui EMINESCU și de „slova de foc" împerecheată în carte cu cea „făurită" de Arghezi în Pantheonul iubirii noastre statornice și dătătoare de unitate și de identitate. Limba noastră a navigat curajos prin fapte jertfelnice într-o necontenită luptă cu fățărnicia forțelor întunericului și cu pârdalnica înjosire a vorbitorilor ei ce o păzeau pe la vetrele de țară prin părinții, buneii și străbuneii voștri în cântec și plânset de duioșie.
Apropierea noastră constantă, peste bariere artificial ridicate, este o victorie a cărților, revistelor și dicționarelor scrise cu trudă și cu aurite litere latine, o biruință a oștenilor de multe ori anonimi, dar tandri, adepți ai luptei pentru normalitate lingvistică și literară a vorbitorilor de limbă română (și nu „moldovenească"!) între Prut și Nistru, de la Soroca la Cimișlia, dinspre Tighina spre Cahul, de la Strășeni spre Ungheni, via Căpriana, spre noi...
Aceasta e ștafeta tricoloră a LIMBII ROMÂNE, purtată de la tânăr la tânăr, care, tulburător de dulce, nu trebuie să uite ce spunea atât de frumos un alt renumit dăltuitor al literelor românești, poetul Nichita Stănescu: „A vorbi de limba română este o duminică..."!
La Mulți Ani, LIMBĂ ROMÂNĂ, eternă și comună nouă!
