Unicul izvor de apă era mult în afara unui mic sat. Femeile petreceau zilnic multe ore pentru a transporta, pe drumurile prăfuite și pe arșița soarelui, apă în casele lor. Pe drum conversau asupra grijilor, necazurilor și bucuriilor lor și cereau sfaturi una de la alta.
Într-o bună zi, au primit bani de la o organizație de binefacere. Atunci bărbații au decis să se facă o fântână în sat pentru a le ușura viața femeilor. Femeile aveau acum foarte mult timp liber. Au început să se certe; la început între ele, apoi în familiile lor.
Acest lucru nu le-a plăcut bărbaților. De aceea au mers și au astupat înapoi fântâna satului.
