Asocierea producătorilor agricoli și viitorul cartofului în România

Distribuie pe:

Este anotimpul recoltatului cartofului de toamnă, o cultură, pe nedrept, neglijată și am considerat să semnalez despre declinul acestei culturi la noi, în județ. Dacă prin anii 2000, se cultiva cu cartofi o suprafață de 7.000 de hectare, an de an, suprafața cu această cultură a scăzut. În acest an s-au cultivat cu cartofi în județul Mureș 5.050 de hectare, din care 110 ha au fost cartofii timpurii, 371 ha cartofi de vară, iar 4.669 ha cu cartofi de toamnă. Producțiile medii obținute în ultimii ani au fost modeste, de 18-20 tone la hectar. Având în vedere că, cartoful este considerat a doua pâine a românului, merită să ne îndreptăm atenția spre această cultură, capabilă să rezolve foamea populației, prin faptul că sunt cunoscute peste 240 de rețete culinare, plus, reprezintă materie primă pentru fabricile de spirt și pentru diverse preparate în industria alimentară. Chiar dacă avem cititori cu pretenții elitiste, deranjați de un „rebut agricol", cred că merită să prezentăm, pentru un segment important din abonații noștri din mediul rural, o succintă pledoarie pentru cultura cartofului, mai ales că la Stațiunea de Cercetări Agricole din Sângeorgiu de Mureș, pe vremuri, exista un laborator profilat pe cercetări în cultura cartofului, coordonat de ing. Alexandru Lutea. Astăzi se mai fac cercetări la Institutul Național de Cercetare și Dezvoltare pentru Cartof și Sfeclă de Zahăr din Stupini - Brașov și stațiunile de cercetare din Târgu Secuiesc, Miercurea Ciuc și Suceava, unde s-au obținut soiuri românești valoroase, pretabile în bazinele românești de cultură a cartofului, cu un potențial productiv de 40-50 tone /ha.

Originar din America de Sud, din zona Munților Anzi, cartoful a fost adus în Europa de către spanioli, prin anii 1530-1540, răspândit apoi în toate țările europene. Pe teritoriul țării noastre s-a cultivat pe la începutul secolului al XIX-lea prin grădinile din Transilvania. Nicolae Iorga, în lucrarea „Documentele familiei Calimachi", amintește că domnitorul, în scopul extinderii culturii de cartofi, a pus să fie tradusă din greacă o broșură intitulată „Învățătură sau povățuirea pentru facerea pâinii cartofle", tipărită la Iași în 1818, fiind prima carte în limba română despre cartof.

Pericolul dispariției cartofului din alimentația românului este legat de dificultățile de pe piață, din cauza desființării capacităților de stocare și depozitare pe o perioadă îndelungată, fapt ce a influențat și diminuarea suprafețelor cultivate cu cartofi. Cu toate aceste inconveniente, România este al doilea stat din Europa, primul fiind Polonia, în ceea ce privește consumul de cartofi pe cap de locuitor, de circa 100 kg. În anul 2000 am fost la Sfântu Gheorghe, județul Covasna, după cartofi de sămânță, la dr. ing. Bartha Ioan, unul din cei mai renumiți producători de sămânță de cartofi din România. Acolo am vizitat un depozit cu temperatură controlată, cu posibilități de păstrare a cartofului mai multe luni. Patronul depozitului îmi declara că importurile masive de cartofi din Polonia vor pune în pericol viitorul acestei culturi la noi în țară. Soluția propusă de dr. ing. Bartha este legată de funcționarea pieței, de negocierea producătorilor interni cu lanțurile de super - marketuri. Nu în ultimul rând, de înființarea unor cooperative care să dețină suprafețe mari cultivate cu cartofi și capacități de depozitare. De semnalat și faptul că s-a importat masiv sămânță din Olanda, Germania și Polonia, când toată sămânța necesară se putea obține în țară. Pentru a fi competitivi cu țările exportatoare din UE este recomandat ca producătorii români să devină asociați și să vândă marfa finită: cartofi tăiați, ambalați la pungă și vânduți direct consumatorului. Din păcate, se face prea puțină reclamă cartofului românesc. România este capabilă să producă necesarul de cartofi de consum pentru populația țării, fabricile de alcool, industria alimentară, chiar și pentru export, cu condiția asocierii producătorilor în cooperative de producție, depozitare și valorificare, sau grupuri de producători. Prin Programul Național de Dezvoltare Rurală 2014-2020 se pune un accent deosebit pe asociere, sunt bani pentru acest demers, pentru a încuraja o competiție reală a producătorilor agricoli români pe piața internă și externă.

De ce trebuie să consumăm primăvara cartofi egipteni, toamna, cartofi polonezi, cu cine știe ce stimulatori de creștere tratați? În primul rând prin consumul de cartofi românești se încurajează producătorul intern, capabil să ne ofere o marfă sănătoasă, mai ușor asimilabilă de organismul nostru, adaptat la produse agricole obținute acasă, nu în Egipt, Turcia sau Polonia.

 

Lasă un comentariu