Ce vrea Turcia? O întrebare pe care, de la acel puci eșuat, într-o țară mereu prinsă în atentate cu mașini-capcană, cu explozii, cu morți și răniți, în cutremure cu urmări dramatice, foarte mulți și-o pun. Adevărul este că, probabil, nici ea, adică, mai precis, cu acei derutați conducători ai ei, nu știu ce mai vreau în acest context internațional atât de bulversat în care azi trăim. Bulversata, dar interesata conducere de la Ankara, într-un moment al anumitor interese diplomatice și interne, și-a făcut, chiar dacă nu se prea spune cu fermitate, dușmani, atât din SUA, cât și din Germania. Erdogan le reproșează SUA că nu-l extrădează pe Fethullah Gülen, care, afirmă mai-marii turci, este „creierul" care ar fi pus la cale puciul pentru înlăturarea șefului statului.
În ultima vreme, după cum se știe, s-au intensificat și tensiunile turco-germane. Conform unei informații apărute în „Der Spiegel", Berlinul intenționează să-și retragă din Turcia avioanele de recunoaștere „Tornado", angajate în cadrul acelei coaliții anti-Stat Islamic, desfășurate, în prezent, pe teritoriul turc. Cauza? Tensiunile germano-turce privind genocidul armean, în urma acelei rezoluții votate în Parlament. În curs sunt verificări și acțiuni pregătitoare, conform „Der Spiegel", ale Bundeswehr-ului, pentru „desfășurarea avioanelor «Tornado» și a celor de realimentare, în Cipru sau în Iordania!". În luna ianuarie 2016, Germania a desfășurat, în Turcia, „șase avioane «Tornado»", pentru a efectua zboruri de recunoaștere în Irak și în Siria, precum și un avion de realimentare în cadrul angajamentului militar internațional împotriva Statului Islamic. După cum se știe, cancelarul Angela Merkel „a decis participarea la această misiune, înainte de toate, din rațiuni pentru susținerea Franței, după atentatele de la Paris, din noiembrie 2015." Un parlamentar social-democrat german, făcând parte din coaliția guvernamentală a cancelarului Angela Merkel, a cerut, pe un ton ferm, ca armata germană „să părăsească baza de la Incirlik, dacă Turcia va continua să le interzică deputaților germani să se deplaseze la fața locului, ca represalii, din cauza adoptării, în luna iunie a acestui an, a unei rezoluții parlamentare care recunoaște genocidul împotriva poporului armean." Se știe că Turcia nici până acum, din anul 1915 până azi, nu și-a cerut scuze!
Cu toate că Germaniei i-ar conveni să-și continue misiunea în Turcia, în cadrul coaliției împotriva grupării jihadiste, Statul Islamic, existând, firește, alternative pentru baza din Incirlik, atâta timp cât „nu pot fi efectuate vizite la cei 250 de soldați germani, desfășurați în Turcia", conform opiniei lui Rainer Arnold, însărcinat cu problemele de apărare din cadrul grupului parlamentar social-democrat german, „prelungirea mandatului misiunii, care expiră în luna decembrie 2016, este exclusă."
Acea rezoluție asupra genocidului armean, „interdicția impusă președintelui turc Recep Tayyip Erdogan, de a se exprima, prin legătură video, în fața unei manifestații a susținătorilor lui în Germania, disputele cu privire la ridicarea vizelor Schengen pentru turci, dubiile referitoare la viitorul acordului UE-Turcia, menit să reducă afluxul de migranți spre Europa", toate au dus, după cum s-a văzut, la o considerabilă tensionare a relațiilor între Ankara și Berlin.
În ce context au loc toate aceste tensiuni? Secretarul de stat al SUA, John Kerry, l-a anunțat pe ministrul de Externe al Turciei, Mevlüt Covusoglu, că „forțele kurzilor sirieni" s-au retras la est de Eufrat, conform unor surse citate de DPA. Cei doi politicieni au reiterat, în cadrul unei convorbiri telefonice, că „SUA și Turcia vor continua să lupte, împreună, împotriva grupării Statului Islamic în Siria și Irak", iar sirienii „susținuți de forțele speciale turce, cu tancuri și avioane, au cucerit ultimul fief al Statului Islamic de la frontiera turco-siriană, în cadrul primei incursiuni majore a Turciei, susținută de SUA, la sud de granița sa." Turcia a trimis alte zece tancuri și arme grele, care au trecut frontiera în apropierea orășelului turc Karkamil, intrând pe teritoriul sirian „la o zi după ofensiva-fulger a rebelilor sirieni", ofensivă pe care a susținut-o, „care a permis recucerirea, din mâinile grupării Statului Islamic, a localității Jarablus, lângă frontiera turco-siriană." În cadrul operațiunii numite „Scutul Eufratului", doar în câteva ore, rebelii sirieni, „susținuți de aviația militară și de tancuri turcești, cu participarea celor 300-500 de soldați, au cucerit localitatea Jarablus din nordul Siriei", ofensivă salutată de ziarele „Huriyet" și „Milliyet", „în urma căreia peste o sută de jihadiști au fost uciși, armata turcă neavând nicio pierdere."
Conform unor informații, „liderii tribali (bătrânii din triburile din districtul Achin) din provincia afgană Nangarhar", au decis că aceia „care oferă găzduire membrilor Statului Islamic vor plăti o amendă de cinci milioane de afgani (aproximativ 75.000 de dolari), iar casele lor vor fi incendiate."
După cum se știe, în luna iunie, „trupele afgane, cu sprijinul aerian al SUA, au demarat acțiuni împotriva principalelor bastioane ale Statului Islamic în districtele din sudul localității Nangarhar, după ce membrii Statului Islamic au comis un atac de proporții la Kabul, în care 80 de persoane și-au pierdut viața."
Abia acum aflăm că, de fapt, Turcia planificase o operațiune militară în Siria, încă în urmă cu doi ani, dar ofensiva „a fost îngreunată de mai mulți factori, în special de divergențele cu Washingtonul", care „a pus sub semnul întrebării fezabilitatea planurilor Turciei", deși, în luna martie a.c., Ankara „a furnizat Casei Albe o listă a «combatanților moderați» sirieni, în număr de 1.800, cu asigurarea a încă 600 de luptători suplimentari, care pot efectua operațiunea." Potrivit unui acord, 700 de bărbați înarmați, insurgenți și civili din Daraya, din apropierea Damascului, asediat din anul 2012, în urma revoltei împotriva regimului, vor fi evacuați, pentru a ajunge în orașul Ialeb, în timp ce 4.000 de bărbați, femei și familiile lor vor fi conduse spre alte centre de adăpost, iar rebelii vor trebui să predea armele grele, medii și ușoare.
„Intervenția Turciei în Siria, cu ajutorul rebelilor sirieni, vizează să evite transformarea coșmarului Ankarei în realitate: anume - crearea unui «Kurdistan autonom sirian»". „Problema kurdă este, de acum, în fruntea priorităților președintelui Recep Tayyip Erdogan, în Siria", întrucât există „perspectiva unui ministat al PKK", finanțat din petrol și sprijinit, spun unii, chiar de persoane din SUA, la frontiera sudică. Un coșmar pentru Ankara! În prezent, „reprezentând 15% din populație, kurzii controlează 18% din suprafața țării, un teritoriu pe care trăiesc circa două milioane de persoane, din care 60% sunt kurzi." Pregătirile kurzilor de a ataca Al-Bab au iritat profund Ankara, deși știe că ar putea conta pe „neutralitatea binevoitoare a regimului Bashar al-Assad, în pofida altor dezacorduri în conflictul din Siria." Însă, blocarea avansării kurzilor nu va fi ușoară, cu toate că, probabil, „există un acord Rusia-Turcia, pentru o intervenție rapidă, de maximum 15 kilometri în interiorul Siriei, dar nu mai mult."
Autoritățile turce au pus în libertate,- afirmă într-o conferință de presă ministrul Justiției Bekir Bozdog - până în prezent din închisori, „38.000 de persoane, pentru a face loc zecilor de mii de arestați în legătură cu presupusele lor legături cu tentativa de puci, eșuată în iulie", urmărindu-se înlăturarea de la putere a președintelui Recep Tayyip Erdogan. Autoritățile turce au dat afară, din posturi publice, 80.000 de persoane, acuzate că ar fi simpatizat cu puciștii. Au fost înlăturați, concediați, arestați mii de jandarmi și polițiști, 2.346 de cadre universitare, 3.300 de oficiali din Justiție.
Potrivit ultimelor declarații ale cancelarului Angela Merkel, „se așteaptă ca armata germană să continue să opereze, efectiv, de la baza NATO din Turcia. După cum aminteam, în luna iunie, Ankara refuza accesul parlamentarilor germani la baza de la Incirlik, „deoarece parlamentarii germani au calificat masacrele împotriva armenilor, pe timpul Imperiului Otoman, în anul 1915, drept genocid." Iar Turciei i-a sărit muștarul! În cadrul unei declarații, cu prilejul vizitei la Praga, Angela Merkel a precizat că „Berlinul este în discuții cu Ankara pentru soluționarea disputei."
Din păcate, după unele știri, guvernul german ar urma să se distanțeze de rezoluția Parlamentului privind genocidul armean, pe fondul disputei cu Turcia, rezoluție „prin care masacrul asupra armenilor, din anii 1915-1916, comis de forțele otomane, a fost declarat genocid", relata „Der Spiegel", știre preluată de DPA. „Decizia ar avea, drept scop, aplanarea tensiunilor diplomatice cu Turcia, în legătură cu folosirea cuvântului „genocid". Această posibilă decizie de distanțare „a atras deja critici în rândul coaliției de guvernare, condusă de cancelarul Angela Merkel, coaliție din care face parte Uniunea Creștin Democrată (CDU), al cărei președinte este, și Partidul Social Democrat (SPD). Însă, surse citate de „Reuters" confirmă că Angela Merkel i-ar fi trimis liderului grupului parlamentar al CDU, că ea nu se distanțează de rezoluția Parlamentului. Pe de altă parte, ministrul german de Externe, Frank-Walter Steinmeier, membru al SPD, partener de coaliție cu CDU, declară că „rezoluția Parlamentului nu are caracter obligatoriu din punct de vedere juridic". Adică, mai altfel spus, un pas înainte, unul înapoi!
După cum se știe, Turcia neagă, vehement, că masacrul asupra armenilor a făcut peste 1,5 milioane de morți, că este vorba despre un genocid, punând mereu la îndoială cifrele.
Și ar mai fi ceva care încurajează o anume obrăznicie a conducerii de la Ankara. Nu știm ce anume au discutat, în cadrul unor convorbiri secrete, țarul Putin și sultanul Erdogan, cu prilejul vizitei-fulger a acestuia, de la Sankt-Petersburg. Rusia, suntem siguri, a promis ceva Turciei! Ce anume? Poate cândva vom afla! Deocamdată, ne întrebăm, ușor derutați: oare ce carte joacă Turcia, în urma arestării acelor zeci de mii de magistrați, ofițeri superiori, polițiști, jandarmi, profesori, intelectuali, pentru răfuiala cu aceștia Erdogan asudând să reintroducă, în secolul 21 din mileniul al treilea, pedeapsa cu moartea?!
Ce spune despre situația creată, în această tevatură, președintele Klaus Iohannis, care a condamnat, cu fermitate, lovitura de stat, eșuată, din Turcia? „Turcia reprezintă un aliat indispensabil pentru stabilitatea în regiune. Reiterez - spune președintele României - importanța Parteneriatului Strategic cu Polonia (…) O apreciere similară o dau Parteneriatului Strategic cu Turcia, aliat indispensabil pentru stabilitatea în regiune și pe al cărui angajament - pentru valorile, principiile și obligațiile asumate în NATO și în relația cu Uniunea Europeană - contăm."
