O viață închinată Bisericii noastre strămoșești

Distribuie pe:

Așa a fost viața părintelui arhimandrit MIHAIL GOIA, fostul stareț al Mănăstirii Sfântul Ilie din Toplița, pe care a slujit-o, vreme de 76 de ani, cu credință și cu dragoste nețărmurită până în ultimile sale clipe de viață. În acel an de cumplite pătimiri românești, 1940, mama sa, Victoria, l-a luat de mână, au trecut munții și s-au oprit la istorica Mănăstire a Neamțului. Avea doar 13 ani. Acolo a urmat cursurile seminarului, iar apoi, mai târziu, și-a desăvârșit studiile la Institutul Teologic din Sibiu.

De atunci, de la vârsta fragedă a copilăriei, viața lui s-a contopit cu cea a Bisericii strămoșești. Pașii și evenimentele l-au purtat, de-a lungul vieții, prin multe mănăstiri și biserici. Mai întâi la Mănăstirrea Pângărați. Apoi în 1948, după ce a îmbrăcat haina monahală, împreună cu arhim. Varaiil Jitaru, fostul stareț de la Pângărați - cel care în 1946 avea să dăruiască icoana Maicii Domnului, făcătoare de minuni, Bisercii-catedrală ,,Sfinții arhangheli Mihai și Gavriil", din Toplița - a ajuns la Mănăsirea Nicula, părăsită de viețuitori. Un an mai târziu, în 1949, a devenit starețul Mănăstirii Nicula, după ce, în Catedrala ortodoxă din Cluj, a fost hirotonit preot de către Preasfințitul Nicolae Colan, episcopul Vadului, Feleacului și Clujului.

După aproape un deceniu, în 1957, a reușit să-și vadă visul împlinit: acela de a reveni acasă, la Toplița, pentru a sluji la altarul Mănăstirii Sfântul Ilie, ctitoria întâiului Patriarh al României și al Bisericii Ortodoxe Române. Nu avea să se bucure însă prea mult de această revenire, fiindcă numai după doi ani, în 1959, regimul comunist, ateist, a desființat mănăstirile (Decretul 410), astfel că viețuitorii acestora - călugării și maicile - au trebuit să plece care pe unde au putut spre a-și câștiga existența. Părintele Mihail Goia a fost transferat la Catedrala Reîntregirii din Alba Iulia. Acolo avea să rămână vreme de un deceniu, slujind mai întâi ca ucenic al Preasfințitului Veniamin Nistor, iar după moartea acestuia, împreună cu arhim. Emilian Birdaș, cel care avea să devină primul episcop al Episcopiei Alba Iuliei, după reînființarea acesteia, în 1975.

După ce a slujit timp de doi ani la altarul bisericii din Lunca Bradului, în 1970 a revenit acasă, la Mănăstirea Sfântul Ilie din Toplița, avându-l ca stareț pe Preasfințitul Emilian Antal, nepotul Patriarhului Miron Cristea. După numai un an, în 1971, Preasfințitul Emilian a trecut la cele veșnice, astfel că părintele arhim. Mihail Goia a fost numit stareț, iar în 1994 a fost numit și exarh al mănăstirilor, din nou înființata Episcopie a Covasnei și Harghitei.

Chiar dacă s-a pensionat în 2004 părintele arhim. Mihail Goia a rămas la fel de activ și a continuat să slujească, cu dăruire și dragoste, Biserica străbună, de care nu s-a despărțit timp de 76 de ani! Fără îndoială că cei mai frumoși și mai rodnici au fost cei 33 de ani pe care i-a petrecut la Mănăstirea Sfântul Ilie din Toplița, ca stareț. Prin râvnă și muncă neobosită, avându-l alături pe inimosul și harnicul părinte arhim. Emilian Telceanu, actualul stareț, Mănăstirea Sfântul Ilie și-a schimbat fața, purtând, întipărite puternic, semnele unui conducător chibzuit, blând și harnic, cu inima plină de bunătate și cuvinte înțelepte.

Astfel Mănăstirea Sfântul Ilie a devenit, în scurt timp, ceea ce a dorit chiar ctitorul ei, Patriarhul Miron Cristea: un adevărat focar de credință străbună, dar și unul de răspândire a culturii din această arie geografică a Mureșului de Sus. Sărbătorea hramului, în 20 iulie, a devenit, an de an, nu numai o sărbătoare a românilor toplițeni, ci și a românilor din Transilvania, ba chiar și a celor de peste munți, din Moldova.

De puțin timp, părintele arhim. Mihail Goia nu mai este printre noi. Ne-a părăsit pentru a trece într-o altă viață. Cea a odihnei veșnice. S-a despărțit de noi în cea dintâi zi de toamnă calendaristică. S-a desprins - cum spunea Înalt Preasfințitul Ioan, Mitropolitul Banatului - ușor, precum o frunză îngălbenită dintr-un tei din grădina mănăstirii în care și-a petrecut cei mai frumoși și rodnici ani. Dar această desprindere a însemnat momentul trecerii sale în viața veșnică din Împărăția lui Dumnezeu. Frații călugări care i-au deschis mormântul nu au făcut altceva decât să-i deschidă ușa spre această împărăție.

Înainte de a păși spre aceasta, părintele arhim. Mihail Goia i-a avut alături pe Înalt Preasfințitul Andrei Andreicuț, Mitropolitul Clujului, Maramureșului și Sălajului, cel care l-a avut pe părintele Mihail naș la tunderea în monahism; Înalt Preasfințitul Ioan Selejan, Mitropolitul Banatului, cel care în 1994 a fost hirotonit ca episcop al nou-înființatei Episcopii a Covasnei și Harghitei, la Mănăstirea Sfântul Ilie din Toplița; pe Preasfințitul Ignatie Mureșanul, episcop-vicar al Episcopiei Ortodoxe Române a Spaniei și Portugaliei.

I-au fost alături călugării și frații trăitori la această sfântă mănăstire, în frunte cu părintele arhim. Emilian Telceanu, cei cu care a împărțit bucuriile și necazurile din anii petrecuți împreună. Au venit să-și ia rămas bun numeroși călugări și preoți din aproape tot Ardealul, dar și din Moldova, precum și câteva sute de credincioși din localitățile din nordul județului Harghita, din județul Mureș, Bistrița-Năsăud și Neamț.

Dumnezeu să-l ierte și să-i dăruiască odihnă veșnică în împărăția Sa!

Lasă un comentariu