„Presupune că Domnul zice către tine: «Am luat pentru o vreme de la tine darul acesta și acela, de care socoteai că mintea ta e plină și se poate odihni, și ți-am dat în locul lor darul acesta și acela, de același preț. Tu însă, gândindu-te la cele luate și neprivind la cele date în locul acelora, ești posomorât și îndurerat și te topești de întristare. Dar întristat de Mine, tu îmi produci bucurie. Căci Eu întristez spre folos, urmărind mai de grabă să mântuiesc, decât să pierd pe cel ce l-am socotit să-Mi fie fiu». Pe unul mântuiește Dumnezeu prin cunoștință, iar pe altul prin curăție și nerăutate. Căci ești dator să știi, că nu va lepăda Dumnezeu pe cel fără răutate. Să știți că toți aceia care se roagă mai stăruitor, aceia sunt mai tulburați de ispite înfricoșate și sălbatice".
Sfântul IOAN CARPATIUL
„FILOCALIA" vol. IV, pag. 135
***
„Domnul îți zice, ca și lui Matei: «Urmează Mie!» Deci urmând cu râvnă Stăpânului Tău mult iubit, de ți se va împiedeca în calea vieții piciorul tău de vreo piatră pătimașă și vei cădea pe neașteptate în păcat sau vei aluneca și vei cădea chiar de mai multe ori, fără să vrei, trecând prin locuri noroioase, ori de câte ori ți s-ar întâmpla să cazi și să te chinuiască trupul, tot de atâtea ori, ridicându-te, ia-te după Domnul tău cu aceeași râvnă, până-L vei ajunge."
Ibidem, pag. 136
***
„Să nu ne topim de grijile celor trebuincioase trupului, ci să credem din tot sufletul în Dumnezeu, cum a zis un oarecare bărbat minunat: «Încredeți-vă în Domnul și vă va întări», și cum scrie fericitul Apostol Petru: «Fiți cumpătați și fiți treji în rugăciuni și toată grija voastră aruncați-o asupra Domnului, căci El are grijă de voi». Iar dacă te mai îndoiești și nu crezi că are grijă de tine ca să te hrănească, privește la paianjen și gândește-te cât de mult se deosebește omul de păianjen. Nimic nu este mai slab ca el, nici mai fără putere, căci nu are averi, nu face călătorii peste mări, nu se judecă, nu se mânie, nu adună în jitnițe, ci-și duce viața în desăvârșită blândețe, cumpătare și liniște, nu iscodește cele ale vecinilor, ci face numai lucrurile sale, iar în ocupația sa rămâne într-o pașnică și netulburată liniște spunând parcă celor ce iubesc lenea, doar atât: «Cel ce nu voiește să lucreze, nici să nu mănânce»".
Ibidem, pag. 138
P.S. Să ascultăm de cuvintele Mântuitorului Iisus Hristos: „Privegheați și vă rugați, căci nu știți nici ziua nici ceasul..." și „Cerul și pământul vor trece, dar cuvintele mele nu vor trece".
„COMORI FILOCALICE" vol. II
