S.U.A., JOS „MÂNA" DE PE ROMÂNIA! (IV) - România: republică autonomă sub suzeranitate americană (II)

Președinție. Prezența președinților postceaușiști ai României în S.U.A. s-a constituit mereu în acceptarea de „instrucțiuni" cu diferite consecințe antinaționale: Iliescu s-a reîntors în țară cu ostilitate față de curentul naționalist și gata să dea curs favorabil diferitelor cereri evreiești. Constantinescu s-a conformat interdicției ca mareșalul Ion Antonescu să fie reabilitat și a permis aviației americane să atace Iugoslavia ortodoxă. Băsescu s-a reîntors cu lecția învățată despre cum să aservească România intereselor F.M.I. și să gireze supravegherea electronică a populației, iar Iohannis a revenit și mai hotărât să ne vorbească despre „misiunea sfântă" ca România să își asume Holocaustul! Toate acestea sunt „foile de drum" despre care ne-a vorbit prof. univ. A. Rugină, la Antena 1, membru corespondent al Academiei S.U.A. și fost consilier

în diferite guverne americane: „George Bush… nu face ce vrea el… Se vede treaba că trebuie să fac unele precizări, ca să se știe și ca să puteți înțelege mai bine! Dragii mei, lumea asta este condusă de un fel de guvern mondial, format dintr-un grup de circa 250-300 de persoane, super-bogate, super-puternice și super-bine informate, care trăiesc ca în sânul lui Aavram! Oamenii ăștia dețin puterea absolută pe planetă. În afară de accesul imediat la toate resursele economice și la cele mai recente descoperiri tehnico-științifice, multe ținute în secret, au la dispoziție, în toate țările lumii, institute de cercetări psiho-sociologice, cu ajutorul cărora țin sub control toate popoarele planetei. Acestea le indică personajele politice cele mai potrivite pentru a câștiga alegerile… Practic, toți conducătorii statelor importante ale planetei sunt aleși cu binecuvântarea acestui Grup și toți cei aleși nu fac altceva decât să pună în practică directivele trasate de acesta… Da. Și, ca dovadă, vă aduc la cunoștință faptul că, înainte cu două luni de alegerile din 2000, persoana care a câștigat alegerile prezidențiale a fost în vizită privată în S.U.A., iar, la două săptămâni de la câștigarea alegerilor, prim-ministrul proaspăt numit a făcut același lucru. Au fost amândoi să-și ia foaia de drum!" Sunt așadar, după cum s-a dovedit în timp, suficiente indicii că simpatia și sprijinul S.U.A., față de „favoriții" la conducerea României, se sfârșește adeseori cu… un „șut în fund": în 2004, S.U.A. l-a încurajat pe Năstase la Președinție, dar a câștigat Băsescu (nu ar fi normal ca D.N.A. să cerceteze și de unde provin „banii negri" dați de Năstase în campania președintelui G.W. Bush, mai ales că avem de-a face cu omul care a dus la final proiectul euro-atlantic început de președintele Constantinescu?); în 2009, S.U.A. l-a „împins" pe Geoană la Președinție, dar a câștigat Băsescu (deci degeaba fostul ambasador român la Washington le-a cântat în strună cât a putut); în 2014, S.U.A. l-a îndemnat pe Ponta să fie președinte (prin vicepreședintele Biden), dar a câștigat Iohannis (sub care, ca „recompensă" pentru că Ponta le-a servit interesele cu destulă punctualitate, americanii i-au dat șansa să guverneze o vreme și lui Kövesi șansa să îl… pună sub acuzare!)… Până și Băsescu, cel impus românilor de „emisarul" american P. Gordon după Referendumul din 2012, nu se simte nici el, juridic, prea liniștit…

Cam aceasta ar fi situația la nivelul președinților, într-un joc fără reguli morale, unde până și consilierii prezidențiali sunt impuși la presiunile cercurilor politice din străinătate… Adică de acolo de unde ni se tot vântură, în mod fals, că S.U.A. sunt „patria corectitudinii întruchipate", iar președinții americani ar fi cei mai puternici de pe planetă… Cât sunt însă de „puternici" și de „nerefuzat" ne-a arătat, în 2012, soția președintelui francez Sarkozy, Cecilia: sub pretextul că o doare gâtul, ea a refuzat invitația la dejun a președintelui G. W. Bush și a optat pentru… o zi de plajă și cumpărături… 

Lasă un comentariu