Nașterea Maicii Domnului

Distribuie pe:

Nașterea ta, de Dumnezeu născătoare Fecioară, bucurie a vestit la toată lumea, că din tine a răsărit soarele dreptății, Hristos Dumnezeul nostru, și dezlegând blestemul a dat binecuvântare, și stricând moartea ne-a dăruit nouă viață veșnică".

Sfânta noastră Biserică prăznuiește astăzi Nașterea Sfintei Fecioare Maria, sărbătoare foarte frumoasă în cinstea Împărătesei Cerului care în popor este cunoscută sub numele de Sfânta Marie mică. Venirea Mariei în lume a făcut parte din planul lui Dumnezeu pentru că Fiul Său trebuia să fie purtat în pântecele unei Fecioare curate, cea mai curată ființă din istoria omenirii. Evenimentul acesta s-a petrecut în urmă cu două mii de ani, la hotarul dintre două lumi, al Vechiului și Noului Testament. Sfinții Părinți spun că din smerenie nu ne-au fost păstrate în Sfânta Evanghelie amănunte despre acest fapt însemnat din istoria mântuirii noastre, aceasta explicându-se prin faptul că figura centrală a Noului Testament este Domnul și Mântuitorul nostru Iisus Hristos.

Ceea ce cunoaștem în legătură cu sărbătoarea de astăzi provine dintr-o veche tradiție bisericească, dintr-o predanie evlavioasă, pe care au înfrumusețat-o apoi cântările bisericești. Părinții Fecioarei Maria au fost Ioachim și Ana, despre care știm că erau originari din Nazaretul Galileii, cum scrie Evanghelia apocrifă a lui Iacob. Tatăl era din seminția lui Iuda, un urmaș al regelui David, iar mama era fiica preotului Matthan, o descendentă din familia preoțească a lui Aaron, împlinindu-se prin aceasta proorocia că Mesia va avea o dublă descendență: împărătească și preoțească. Pentru că nu aveau copii, Ioachim și Ana au început să fie batjocoriți de oameni, lipsa copiilor fiind considerată la vremea aceea ca o ocară, ca un blestem din partea lui Dumnezeu. Și totuși, Ioachim și Ana nu s-au răzvrătit împotriva lui Dumnezeu, nici nu au renunțat la viața lor virtuoasă, rugându-se în continuare cu lacrimi și nădăjduind în bunătatea lui Dumnezeu. Bătranul Ioachim nu s-a mai dus la casa lui din Nazaret, ci s-a retras într-un munte, unde s-a rugat fierbinte lui Dumnezeu să-i binecuvânteze și lui casa cu un copil, făgăduind că, dacă îi va fi ascultată rugăciunea, va închina copilul născut Templului din Ierusalim. În încrederea lor au mers până la retragerea în locuri singuratice, separat, unde au postit, s-au rugat, au lăcrimat și și-au sfâșiat inima, până ce Dumnezeu le-a trimis răspuns, prin înger, că cererea lor va fi primită. Așa s-a născut Maria, viitoarea Sfânta Fecioara Maria, care a fost aleasă de Dumnezeu să fie vasul ales, ce va purta în pântece și va naște pe Mântuitorul lumii.

Aleasă fiind de Dumnezeu pentru a fi sălaș Mântuitorului lumii, Maica Domnului a fost preînchipuită prin cuvintele profeților inspirați ai Vechiului Testament Astfel, profetul Isaia vorbește de nașterea după trup a lui Emanuel, fiul lui Dumnezeu, născut dintr-o fecioară: „Iată Fecioara va lua în pântece și va naște Fiu și vor chema numele lui Emanuel" (Is. 7, 14). Împăratul Solomon, în viziunea lui profetică, se întreabă mirat: „Cine-i aceasta, care ca zarea strălucește și ca luna-i de frumoasă, și ca soarele-i de luminoasă?" (Cântarea cântărilor 6.10). Împăratul și profetul David, într-o viziune asemănătoare, a văzut-o pe Sfânta Fecioară Maria ca pe o împărăteasă cerească: „Stătut-a împărăteasa de-a dreapta Ta, îmbrăcată în haină aurită și prea înfrumusețată" (Ps 44, 11). La rândul sau, profetul Iezechil a întrevăzut-o ca o „ușă încuiată", prin care nu va intra nimeni decât Dumnezeu, ușă ce va rămâne pururea încuiată, prevestind prin aceasta pururea fecioria Născătoarei de Dumnezeu. Patriarhul Iacob o vede pe Sfânta Fecioară, ca o scara ridicată până la cer, pe care coborau și urcau îngerii lui Dumnezeu (Fac.27, 12). Ieremia închipuie tot Israelul într-o fecioară care se întoarce la Domnul și Stăpânul ei pentru ascultare, ca să devină „Locaș al dreptății și munte sfânt" binecuvântat de Dumnezeu (Ieremia 31, 21-23). De asemenea, dreptul Simion a prezis suferința Maicii Domnului zicându-i, după ce a binecuvântat pe Pruncul Iisus: „Iată, Acesta este pus spre căderea și spre ridicarea multora din Israel și ca un semn care va stârni împotriviri. Și prin sufletul tău va trece sabie, ca să se descopere gândurile din multe inimi. " (Luca 2, 34-35).

„O legendă veche spune că mai demult oamenii erau buni și fericiți. Dar au profitat atât de mult de puterea pe care le-a încredințat-o Dumnezeu, încât acesta a decis să le ia starea de fericire și să o ascundă într-un loc unde va fi imposibil de găsit. Tot ce i-a rămas să facă era să găsească ascunzătoarea potrivită. A fost convocat consiliul îngerilor pentru a se găsi soluția. Îngerii au sugerat: de ce să nu îngropăm fericirea omului în pământ? La care Dumnezeu a spus: Nu vom face asta pentru că omul va săpa adânc și o va găsi… Atunci îngerii au spus: atunci să le trimitem fericirea pe cel mai adânc loc al oceanului!

Dar Dumnezeu a răspuns din nou: mai devreme sau mai târziu omul va explora adâncurile oceanului și cu siguranță o vor găsi și o vor aduce la suprafață…

Atunci îngerii s-au arătat învinși: dacă nici pământul, nici oceanul nu sunt locuri unde fericirea să fie în siguranță, alte idei de ascunzătoare nu mai avem.

Stăpânul a exclamat și le-a zis: iată ce vom face cu fericirea omului! O vom ascunde adânc înăuntrul lor, pentru că este singurul loc unde nu o vor căuta. Ei vor fi atât de ocupați să o caute în afara lor, încât nu vor mai privi înăuntrul lor". Și legenda spune că de atunci încoace omul a căutat în toată lumea, a explorat, a urcat și a săpat căutând… ceva ce a fost în tot acest timp înăuntrul lui. Asta a ținut până ce s-a născut Sfânta Fecioară Maria. Ea ne-a descoperit secretul fericirii: el constă în a-L lăsa pe Dumnezeu să intre în inima noastră curată și a-l păstra acolo.

Pentru rolul însemnat pe care-l are în actul mântuirii oamenilor, Sfânta Fecioară Maria se bucură în Biserica noastră și în inimile credincioșilor de un cult deosebit, de o supracinstire și supravenerare, fiind socotită „mai cinstită decât Heruvimii și mai slăvită fără de asemănare decât Serafimii", și o preamărește din cele mai vechi timpuri, închinându-i imnuri și adresându-i rugăciuni. În cântările și pricesnele bisericești închinate Fecioarei Maria, Măicuța noastră cea din totdeauna poartă diferite denumiri care o elogiază ca apărătoare a creștinilor și născătoare a Luminii, sau numind-o „Împărăteasă Maică", „Pururea Fericită", „Prea Nevinovată", „Biserică sfințită", „Ușă cerească", „Rai cuvântător", „Lauda fecioriei"ș.a. Nu există nici un serviciu religios în care numele Sfintei Fecioare Maria să nu fie pomenit, ori să nu i se înalțe ectenii sau rugăciuni speciale. Biserica noastră a așezat în cinstea ei mai multe sărbători, toate având istoria și semnificația lor, precum: Intrarea în Biserică, Buna Vestire, sau Sfânta ei Adormire.

În literatura folclorică românească s-au născut multe legende populare, colinde, cântece și descântece legate de Maica Precistă, așa cum mai este numită Fecioara Maria, atenția sa fiind îndreptată mai ales spre latura umană, umilă, a miracolului, înduioșându-se de suferințele de mamă ale Fecioarei Preacurate. Considerat unul dintre cei mai importanți folcloriști și etnografi români, Simion Florea Marian (1847-1907) a întocmit o culegere de legende intitulată „Legendele Maicii Domnului", pe care Mircea Eliade o socotește „cel mai sublim prinos pe care îl aduce sufletul poporului nostru" Fecioarei Maria. Una din legende spune că Ioachim și Ana nu aveau copii deși se aflau la o vârstă înaintată. Într-o zi Ioachim a fost apostrofat de către preotul templului unde obișnuia să-și aducă jertfă: - Ioachime, degeaba vă mai trudiți să aduceți atâta jertfă tu și femeia ta, căci Dumnezeu nu o primește pentru că nu aveți copii. Cuprinși de supărare, cei doi soți se hotărăsc să se despartă și să meargă fiecare, atât cât i-or ținea puterile și or vedea cu ochii și să nu se întoarne înainte de împlinirea unui an. Astfel că, ajunși în fața unui pod, se despart, luând-o unul într-o parte, altul în cealaltă. În drumul ei, Ana ajunge la salașul unui pustnic, pe care-l găsește gol, întrucât acesta murise, și se stabilește acolo. Din acel moment, ea și-a petrecut zilele și nopțile în rugăciune cu speranța că doar-doar s-o îndura Dumnezeu de ea și i-a hărăzi un prunc. Într-o zi, în timp ce se ruga, Ana văzu venind spre dânsa, purtată de vânt, o frunză de păr care se așeză taman pe cartea sa de rugăciuni. Femeia privi mirată frunza apoi o ridică, o sărută pe amândouă părțile și o bagă în sân. După împlinirea anului, Ioachim și Ana, viitorii părinți ai Fecioarei Maria, se întâlniră la același pod unde s-au despărțit, numai că de această dată Ana purta în pântec un prunc, pe Fecioara Maria.

În calendarul popular, praznicul de astăzi este echivalent cu încheierea anotimpului de vară și începutul toamnei. De acum rândunelele pleacă în țările calde, iar sătenii încep lucrările agricole de toamnă, culeg legumele, și unele plante și fructe de leac, care sunt puse la Icoana Maicii și vor fi păstrate în farmacia casei pentru sănătate. De astăzi începe culesul viilor. Un vechi proverb spune „O trecut Sântă Mărie, leapădă și pălărie", iar tradiția spune că de acum trebuie să se poarte căciulă. De asemenea, este oprită scalda în râuri și dormitul afară, pe prispa casei. Se spune că în această zi oamenii trebuie să deschidă ușa înainte de revărsatul zorilor, pentru ca Maica Preacurată să intre și să lase noroc. În fiecare casă creștinească, în această zi, la Icoana Maicii Domnului, arde candela sau lumânarea neîncetat.

Acum, din cer, Maica lui Dumnezeu ne privește și ne ascultă laudele și rugăciunile noastre. Care este datoria noastră în această zi de sărbătoare? Să-i mulțumim lui Dumnezeu pentru această făptură minunată. Să o iubim, să-i imităm virtuțile și mai ales smerenia și să-i cerem ajutorul de a ne trăi și noi viața pământească ascunși cu Hristos în Dumnezeu, ca să ne naștem apoi pentru Împărăția cerurilor. Să cinstim praznicul de astăzi cum se cuvine și să le urăm tuturor Măriilor și celor cu nume derivate din Maria, la mulți ani, sănătate și tot ce își doresc. Dumnezeu să ne ajute pe toți ca prin rugăciunile ei să dobândim viața veșnică. Amin.

 

Lasă un comentariu