EVENIMENTELE INTERNAȚIONALE CARE AU CONDUS LA DECLANȘAREA PRIMULUI RĂZBOI MONDIAL ȘI PARTICIPAREA ROMÂNIEI LA CONFLAGRAȚIE (XV)

Distribuie pe:

b) Defensiva

Atacul inamicului începe în ziua de 9 octombrie, la aproape 30 de km de frontieră, începând de la Jiu, spre vest. La început, inamicul reușește să respingă trupele noastre, de la frontieră spre interior. Retragerea, la început oarecum în bună ordine și mereu luptând, se transformă într-o retragere dezordonată, pierzând materiale, tunuri, fiind luați și prizonieri. Trupele noastre coboară munții, urmărite de aproape de dușmanul victorios, care credea că s-a sfârșit acum și că va putea pătrunde în țară. Până la 11 octombrie seara, inamicul reușise să ocupe toată zona muntoasă, iar trupele noastre, ușor înviorate de sosirea micilor rezerve, au ocupat în seara zilei de 11 octombrie pozițiile de la sud de munți - la Rugi, Valari, Bumbești.

În seara zilei de 11 octombrie, generalul Dragalina ia comanda Armatei I și în aceeași seară pleacă la Jiu pentru a evalua personal situația din teren.

Comandamentul Armatei I a primit în același timp dispoziții de a trimite aici ajutoare de la Cerna, de la Dunăre și chiar de la Olt. Toate aceste ajutoare au fost îndreptate cu trenul, fără oprire, la Târgu-Jiu, în timp ce trupele de la Cerna mergeau în marș forțat pe jos, zi și noapte, prin Baia de Aramă, spre flancul drept al inamicului.

În ziua de 12 octombrie, generalul Dragalina, mergând pe șoseaua Jiului spre Lainici, după ce a încurajat trupa și ofițerii pe care-i inspectase, după ce a admonestat pe aceia care nu erau la locurile lor, după ce a pus ordine în dezordinea întâlnită în drumul său, înaintând prea mult în defileu, pe șosea, a fost atacat de mitralierele dușmane poziționate pe versanții muntelui, a fost grav rănit la braț și în spate. Osul brațului a fost sfărâmat. După câteva zile a decedat, apucând totuși să afle că trupele sale l-au răzbunat repurtând o strălucită victorie la Jiu.

Încă un erou care ne părăsea mult prea de timpuriu. Sufletul lui cinstit și drept, caracterul lui deschis și hotărât, valoarea sa netăgăduită, ar fi putut să ne fie de mare folos în zilele grele ce au urmat. El, împreună cu Praporgescu, ambii de la Armata I, acolo unde au fost și luptele cele mai grele, cele mai înverșunate și unde s-au consumat și cele mai mari fapte de eroism, acolo, ei amândoi și-au dat viața, în mijlocul trupelor, pe câmpul de glorie și al neuitării eterne. Numele lor vor rămâne scrise adânc în inimile tuturor românilor și în marea carte a vieții neamului, alături de marii oameni ai trecutului nostru.

În ziua de 12 noiembrie, inamicul își continuă înaintarea spre sud, atacând trupele noastre care, copleșite, se retrag și ocupă o nouă poziție la nord de Târgu-Jiu ținând cu aripa dreaptă mereu spre Bumbești. În noaptea de 12-13 octombrie, inamicul s-a oprit pe linia Frăncești - Băltișoara - Valari - Lelești - Rugi, iar trupele noastre pe linia Peștișani - Turcinești - Sâmbotin-nord - Bumbești - pârâul Sadul, în timp ce detașamentul ce venea de la Cerna, ajunsese la Brădiceni. Celelalte ajutoare pornite de la Dunăre și de la Olt erau în tren, în diferite gări, îndreptându-se spre Târgu-Jiu.

În ziua de 13 octombrie, inamicul își strânge mereu trupele din munți și se pregătește pentru o luptă mare în urma căreia ar fi avut acces să înainteze în țară. Divizia de cavalerie Königin Maria Luisa este trimisă spre dreapta frontului lor, ca, trecând munții, să înece toată Oltenia cu patrulele sale.

În dimineața de 14 octombrie, însă, îi luăm înaintea inamicului. Detașamentul venit de la Cerna își începe atacul său, cu o furie neîntreruptă. Toți soldații strigau: „Răzbunare pentru iubitul nostru general Dragalina, pentru părintele nostru". Atacul este dat cu atâta energie, cu atâta furie și dispreț față de moarte, încât dușmanul îngrozit își începe retragerea aripii sale drepte în mare dezordine. În acest timp toate celelalte forțe ale grupului Jiu susțineau luptă defensivă, pe pozițiile avute, contra atacurilor dușmanului. Retragerea însă, a dreptei inamicului se întinde și asupra celorlalte unități ale lui, și, în noaptea de 14 octombrie, el s-a oprit pe întăririle de la poalele munților. Rezultatul acestei prime zi de ofensivă a fost extraordinar și promitea zile și mai bune pe viitor. Circa 600 prizonieri, între care 7 ofițeri, 3 tunuri, multe mitraliere și o cantitate imensă de material au căzut în mâinile detașamentului venit de la Cerna; în câmpul de luptă din acea parte au fost îngropați peste 1.000 numai în regiunea Peștișani - Dobrița.

Nu s-a dat timp dușmanului să se dezmeticească și în zorii zilei de 15 este din nou atacat din toate părțile cu trupele grupului Jiu dinspre Bumbești și dinspre est, cu ajutoarele trimise cu trenul și debarcate în noaptea de 14-15 la Tg.-Jiu, de la sud și cu detașamentul venit de la Cerna dinspre vest. Dușmanul și-a aruncat în luptă toate rezervele, tot așa cum făcusem și noi. Spre seară, ne reușește atacul, iar dușmanul este aruncat în munți în cea mai mare dezordine, nemai existând comandă, ordine, fuge însuși comandantul Diviziei 11 bavareze, grav rănit, și cu șeful lor de stat major, lăsând și cele două automobile ale comandamentului lor în mâinile eroilor noștri. Fug cu toții și se îngrămădesc, pe șoseaua Jiului, în defileu, pe drumul Neamțului, sau chiar pe locuri neumblate. Rezultatul acestei zi de contraofensivă a noastră a fost și mai bogat decât cel al zilei anterioare: 2 baterii de obuziere de 105 intacte și cu o mare cantitate de muniții - ele au fost întoarse și întrebuințate contra dușmanului chiar în toiul luptei; peste 30 mitraliere, peste 3.000 de arme, telefoane și materiale care s-au trimis la București la arsenal cu 2 trenuri pline. Numărul prizonierilor a trecut în acea zi de 600, iar cel al morților a fost de peste 2.000.

(va urma)

Lasă un comentariu