Sărbătorile creștine sunt zile speciale din cursul anului bisericesc, închinate unor fapte din istoria sfântă, cinstirii lui Dumnezeu sau unora dintre sfinți. Aceste zile se deosebesc de celelalte zile prin aceea că noi, creștinii, încetăm ocupațiile obișnuite și mergem la biserică, să participăm la slujba dumnezeiască. În calendarul bisericesc din casele noastre, zilele de sărbătoare se cunosc pentru că sunt scrise cu roșu și însemnate cu o cruce roșie înainte.
Absolvent al Facultății de Teologie Ortodoxă din cadrul Universității din Sibiu, în 1992, la îndemnul vrednicului de pomenire Arhimandrit Ioan Iovan, duhovnicul Mănăstirii Recea și al Maicii Starețe Cristina, am cerut Înaltpreasfințitului Andrei al Alba Iuliei să fiu hirotonit preot într-un sat aparținând de comuna natală. De sărbători mergeam cu o parte din creștini în pelerinaj la mănăstirile din țară, până când, la un moment dat, de Praznicul „Nașterii Maicii Domnului", o femeie în vârstă mi-a spus: „Părinte, mergeți la mănăstire, acolo se calcă pe picioare preoții între ei, iar noi, aici, în sat nu avem popă de sărbători, că doar nu toată lumea are modru și sănătate să meargă așa departe…". Pe moment n-am știut ce să-i răspund, mai ales că femeia avea perfectă dreptate. Părintele Ionel Pop, exilat, în satul Agrișteu, cu numai 20 de familii de creștini ortodocși, pentru că fost fidel jurământului preoțesc (maramureșean de origine, un caracter puternic, care a rămas fidel ierarhului său, mi-a fost coleg de facultate, prieten și ulterior duhovnic, de multe ori îl consultam atunci când aveam o nelămurire, o îndoială), mi-a spus că bătrânii satului trăiesc bucuria unei sărbători cu mai multă intensitate și că au nevoie de slujbe care să le aducă mângâiere și nădejde acolo, în parohia lor, și că este bine să fie chemat un preot pensionar sau misionar atunci când preotul paroh lipsește din parohie, că tradiția ortodoxă încurajează pelerinajele la mănăstiri sau la biserici unde credincioșii se simt bine.
Sărbătorile închinate Maici Domnului sunt patru: Nașterea Maicii Domnului sau Sântă Măria Mică, la 8 septembrie; Intrarea în Biserică a Maicii Domnului, „Vovidenia", „Blagoveștenia", la 21 martie; Bunavestire la 25 martie; Adormirea Maicii Domnului, sau „Sânta Mărie Mare", la 15 august.
La noi, în județ, mai cunoscute sunt trei locuri de pelerinaj: în 15 august, la Mănăstirea cu hramul „Adormirea Maicii Domnului" din Sânmartinul de Câmpie, comuna Râciu; pe 8 septembrie, la Mănăstirea Recea, cu hramul „Nașterea Maicii Domnului" și tot pe 8 septembrie, în satul Filitelnic, Parohia Agrișteu, în Biserica cu hramul „Nașterea Maicii Domnului." Anul acesta am fost la hramul Bisericii din Filitelnic, o ctitorie a părintelui Ionel Pop, preot paroh în Agrișteu, un sfânt locaș zidit cu multă jertfelnicie, cu ajutorul credincioșilor și cu sprijinul domnului Togănel, fost președinte al Consiliului județean Mureș. An de an aici vin sute de credincioși din satele din împrejurimi, din județ, dar și din județele învecinate. Joi, 8 septembrie, la Liturghia oficiată de un sobor de preoți au participat o mulțime de credincioși din toate categoriile sociale. Privind mulțimea aceea de oameni care aștepta cuminte la Sfânta Taină a Comuniunii cu Hristos, m-am întrebat: „oare de ce vin atât de mulți credincioși, aici, într-un sat uitat de lume?" Aș fi vrut să-i întreb: „Ce căutați oameni buni, aici, la Filitelnic și la Agrișteu?" Precis oamenii aceștia au un preot, fac parte dintr-o parohie, la locul lor de domiciliu, dar, aici, câteva ore se simt bine, când stau de vorbă, prin rugăciune, cu Dumnezeu, cu Iisus Hristos, cu Maica Domnului și sfinții părinți, și pleacă acasă mai ușurați, mai fericiți printr-o posibilă terapie pentru suflet…
