...pustiul spiritual. Despre acesta scriu, parafrazând, în titlul însemnărilor, un vers din poemul Un cântec barbar al lui George Coșbuc. Poetul e indignat de „nevolnica turmă" a aducătorilor de urgie, a lașilor „dătători de porunci" care-l pierd pe Dumnezeu cel Sfânt. Imaginile din Un cântec barbar sunt terifiante, așa cum sunt și cele din cântecul barbar al zilei noastre. Căci, citesc în revista „Polemici" despre cum se atrofiază, alarmant, demnitatea, onoarea, altruismul, spiritul de sacrificiu, devenind chiar ostile sufletului românesc; încât un intervievat în paginile revistei mărturisește că nu le poate ierta românilor apetența pentru amnezie, lipsă de discernământ și indiferență, dar mai ales așezarea în neant a valorilor noastre spirituale. Aceeași înfiorare o aduce noua carte a lui Andrei Marga, Gândirea atfel, autorul identificând pericolele gândirii conformiste care duce la acceptarea unor puncte de vedere aiurea ca fiind de referință, plierea la realitate fără a-i pune întrebări dificile, insistența pe fapte secundare spre a ocoli gravitatea situațiilor de zi cu zi. Cei care conduc nu au rezultate, dar se trece cu vederea, intelectualii așa-ziși reprezentativi sunt apatici, dar, la fel, li se trece cu vederea somnul rațiunii, filozofii nu ies din liniile oficiale, iar literații tac în fața dramelor umane. Nimeni nu răspunde, vinovatul fiind socotit istorie anonimă. Cartea lui Andrei Marga, îndeamnă la o confruntare, prin gândirea altfel, cu realitatea românească aspră, răvășită de amatorism și abuzuri, de democrația butaforică, formalismul instituțional și viața științifică de ceremonii, sperând la o prefacere a ceea ce este.
O prefacere a societății noastre a fost invocată și la recentul Congres Național al Istoricilor Români, mai ales prin discursul academicianului Ioan Aurel Pop, Meseria de istoric la începutul mileaniului al treilea, despre incultură și superficialitae, proliferarea pseudo-disciplinelor controlate de elite malefice care creează mecanisme umane robotizate, ignorând valorile, „strategiile" și experiențele de viață, mai ales cele naționale. Ignoranții, „voitorii de rău", cărora înaintemergătorii le spuneau minți smintite, se complac în întunericul nălucirilor, presărând festiv pe cale pustiul spiritual, în parteneriat cu conspirația tăcerii, una din metodele de nimicire a adevăratelor noastre valori, după Alexandru Buican și amintita revistă „Polemici".
Să exemplificăm și noi consiprația tăcerii.
S-au împlinit (5 septembrie 2016) 95 de ani de la nașterea celui mai publicat (și mai cunoscut!) istoric, critic și teoretician literar român în străinătate, Adrian Marino, laureat al Premiului Herder, autorul Dicționarului de idei literare, al monografiei Alexandru Macedonski, al primei scrieri în limba franceză despre Mircea Eliade, Hermeneutica lui Mircea Eliade, de asemenea, autorul Biografiei ideii de literatură în 7 volume. Conspirația tăcerii a fost la înălțime...
Dacă nu s-a vorbit despre Adrian Marino când ar fi împlinit 95 de ani, măcar să-i cuprindem într-o nouă lectură volumul de memorii Viața unui om singur, înțelegându-i tușele nemiloase despre jungla literară, despre oportunism și trădare, tușe pe care ar trebui să le avem, gândind altfel, când tot mai rebel ne iese în cale pustiul spiritual.
