Un om trebuia să facă o călătorie lungă și primejdioasă. În drumul său întâlnește un om de bine, care îi întinde o carte spunându-i:
- Poftim, citește această carte și vei afla în ea cum să ajungi la capătul drumului.
Dar ce folos? E întuneric, și omul nu poate citi cartea.
Și pleacă omul dibuind mai departe. Nu peste mult timp întâlnește un alt om, care-i oferă o lumină, spunându-i:
- Poftim lumina aceasta, că-i întuneric, și nu vezi calea!
Omul se bucură. Dar vine un vânt și stinge lumina. Și el se mâhnește.
Iată că întâlnește un om apăsat de o cruce grea pe umerii săi și cu o coroană de spini pe cap. El îi zice cu glas duios:
- Călătorule, vino după mine, căci eu am mai făcut odată drumul acesta!... Numai eu singur te pot conduce la sfârșitul călătoriei tale.
Și mergând după această Călăuză, omul își sfârșește călătoria cu bine.
