Iată că James Pettit, ambasadorul SUA la Chișinău, trimis de președintele Obama să-i „fericească" pe frații noștri români de dincolo de Prut, insul dus cu pluta, care, tocmai când se împlineau cei 25 de ani de la Declarația de Independență a Republicii Moldova, de când Basarabia se smulgea de sub cizma criminală a Moscovei, spunea inepția: „Basarabia nu-i România!", are acum un contoraș. Într-un fel, un alt dus cu pluta! Nu știm dacă-i plătit el din „bugetul Sõrõs"! S-ar putea! Așa se spune. Nu-i altul decât Lucian Boia, cel care, și el, clamează că „Basarabia nu-i România!", după ce, tot el, afirma, mai deunăzi, că Unirea cea Mare, de la 1918, n-ar fi fost tocmai voința românilor ardeleni, sugerând că Transilvania nu ar fi a României! Dacă, după 1 Decembrie 1918, dacă după Tratatul de Pace de la Trianon, din anul 1920, care a clarificat, definitiv, problemele transilvane, „Transilvania nu-i a românilor", după capul lui, oare a cui să fie ea? A cui este? Știm bine ce sugerează el. Știm, chiar foarte bine, ce se ascunde în spatele cuvintelor lui. Așa cum spunea el, că „Basarabia nu-i a României", tot așa, pentru el, nici Transilvania n-ar fi a României?!
Oare el, ca istoric, n-a auzit încă de „moșia cea Ștefană", de pământurile de dincolo de Prut ale domnului Ștefan cel Mare, care se odihnește la mănăstirea Putna? Nu cumva, pentru el nici Ștefan, domn al Moldovei, nu a existat?! Oare încă n-a auzit el de Pactul Ribbentrop-Molotov, de anexele lui secrete, din 23 august 1939, când Hitler și Germania nazistă și Stalin și bolșevismul URSS și-au dat, paradoxal, mâna? Chiar nu știe el, că, în urma acelor înțelegeri diavolești, în iunie 1940, Kremlinul ne-a răpit Basarabia, nordul Bucovinei și Ținutul Herței, pământ dintotdeauna românesc? Sau el, Lucian Boia, n-a ajuns încă la această lecție tristă a furtului acelor teritorii românești, de dincolo de Prut, nicidecum și niciodată rusești?! O rușine! Chiar n-a auzit el de acele pagini negre ale istoriei noastre zbuciumate, ale trăirilor învolburate, de durere și lacrimi, rămase în memoria colectivă a românilor? Atunci, doi tirani ai lumii acelor timpuri, Adolf Hitler și Iosif Vissarionovici Stalin, adică, nazismul și bolșevismul cizmei roșii și-au dat mâna pentru răpirea Basarabiei, a nordului Bucovinei și a Ținutului Herței, pentru sfâșierea României Mari. Un pact tâlhăresc, din acea seară de 23 august 1939, se pecetluia, la Moscova, prin care, cele două puteri totalitare pregăteau furtul pământurilor românești, mai întâi ale Basarabiei, apoi ale nordului Ardealului. La 26-28 iunie 1940, s-a produs momentul tragic al ruperii României Mari. Notele ultimative, conform „Protocolului secret", se aplicau, Armata Roșie, masată pe Nistru, ocupa Basarabia, nordul Bucovinei și Ținutul Herței. După 22 de ani de la Marea Unire de la 1 Decembrie 1918 și făurirea României Mari, în pofida prevederilor Tratatului de Pace de la Trianon, din iunie 1920, URSS, aducând, drept „argumente", grave falsuri istorice, ne fura teritoriile României Mari, în urma camaraderiei ruso-comunisto-germno-nazistă: adică Stalin-Hitler-Stalin. Un rapt teritorial, nereparat nici până azi! Să nu fi auzit Lucian Boia de toate aceste nedreptăți istorice, violențe, abuzuri și atacuri care au dus la tragedia României?!
„Basarabia-i lacrima vie a României!". Adică, durerea noastră, românească, de demult! Asta-i, din 1812 încoace, Basarabia, „sora noastră cea mezină", ai cărei fii, frați ai noștri români, au fost trimiși, pentru mulți fără întoarcere, să albească drumul de oase, drum al acelui „Pahod na Sibir", până în gulagurile Kolâmei, Magadanului, Vorkutei. Până dincolo de Cercul Polar!
Câtă dreptate are eminentul critic și istoric literar - Alex Ștefănescu, atunci când consideră atitudinea lui Lucian Boia, „iresponsabilă", jocurile lui de interese fiind ale unui ins încă „nematurizat", „un conformist neglijat, care se dorește remarcat." Alex Ștefănescu îl respectă, o afirmă public, pe cel mai tânăr academician Ioan Aurel Pop, cel mai tânăr rector al Universității clujene „Babeș-Bolyai", apărător înfocat al Transilvaniei, cel care a scris o carte despre aberațiile debitate de Lucian Boia, istoric care „a adus prejudicii grave adevărului, prin mistificări!". Boia face, după incidentul acela diplomatic, o gafă nepermisă pentru un ambasador, că e o greșeală „să ne luăm de ambasadorul american" la Chișinău, după ce a debitat acele aberații. Oare ale cui interese le apără el? Ce se ascunde în spatele lui? Ne mai întrebăm o dată: oare nu se ascund banii lui Sõrõs? Ba trebuia să ne luăm de el, de nesimțirea lui, a ambasadorului. Individul care susține, diplomat fiind într-o țară românească, ale cărei istorie, tradiții culturale, datini, obiceiuri el nu le cunoaște, cu limbă română, Tricolor, alfabet latin, până mai ieri cu același imn, dacă spune tâmpenia că „Basarabia nu-i România!", trebuie, urgent, mătrășit! Replica nu poate întârzia. Pentru că Republica Moldova (Basarabia) este parte din România Mare, făurită la 1 Decembrie 1918, la Alba Iulia. Cu astfel de observații debitate, Lucian Boia (bun să se ia de mână cu un alt ins - Patapievici) nu reușește să facă altceva, decât să se facă de tot râsul curcilor într-o panoramă a deșertăciunilor! Asta și merită!
Câtă dreptate are tânărul academician Ioan Aurel Pop, un adevărat profesionist, un istoric, într-adevăr, tobă de carte, bun român, patriot pe baricada interesului național, apărător al adevărului istoric! Acum, „când ne pregătim să întâmpinăm, cum se cuvine, suta de ani trecuți de la Marea Unire", de când Transilvania, Basarabia, Bucovina s-au unit cu Țara-Mamă, România, devenită Mare - spunea el - „iată că apar și astfel de derapaje, cum sunt cele ale lui Lucian Boia". Oare chiar poate fi român acest Lucian Boia, din moment ce el afirmă că Basarabia nu-i românească, ci „o fostă republică sovietică", omițând, cum afirmam, unitatea de cultură, de limbă românească, tradițiile comune, Tricolorul, scrierea cu grafie latină, leul ca monedă de stat, Eminescu, de frații noștri considerat poet național!
Întrebarea este: de ce o face Lucian Boia? Mai ales acum, când se pregătesc alegerile prezidențiale în Republica Moldova? Nu cumva tocmai să-l sprijine pe rusofonul Igor Dodon, omul țarului Putin? El, Lucian Boia, se vede că n-a studiat, punctual, o realitate istorică, pe baza documentelor de arhivă, acesta-i adevărul, și face afirmații-eseuri doar pe baza a tot ce el gândește!
„Ce a făcut acest popor, de la 1859 până la 1918 - spune acad. Ioan Aurel Pop -, nu se negociază!". Asta trebuie s-o știe și Lucian Boia!
Toate acestea nu pot fi șterse, cu buretele, de contorașul ambasadorului american la Chișinău.
Iar Lucian Boia ar trebui, măcar în ceasul al doisprezecelea, să-și amintească cuvintele lui Nicolae Iorga: „Cine uită nu merită!". Sau și mai clar: „Cine își uită istoria merită s-o retrăiască!".
