Să vezi şi să nu crezi! Cine-i în fotografia aflată în faţa dumneavoastră, dragi cititori ai „Cuvântului liber", publicată, marţea trecută, pe Facebook, de către deputatul UDMR, Marko Attila, infractorul-fugar pe la Budapesta, „acuzat de fapte grave de corupţie în România, privind fraude de milioane de euro", luat la sân de premierul ungar Viktor Orban, pentru a nu da socoteală, în urma unei condamnări în România? Se află tocmai ambasadorul american la Bucureşti, Hans Klemm, ţinând zdreanţa numită steagul secuiesc. Cine sunt cei din stânga şi din dreapta lui? La dreapta ambasadorului, zâmbind ironic, ca de obicei, este Antal Arpad, primarul şovin, extremist, din Sfântu Gheorghe, sfidător înfocat al legilor româneşti, iar cel din stânga imaginii este un alt adept al autonomiei teritoriale, pe criterii etnice, a aşa-zisului Ţinut Secuiesc, Tamas Sandor.
Oare ce ai mai putea spune, ca român, privind imaginea de faţă? Că ambasadorul SUA în România „promovează steagul secuiesc la Sfântu Gheorghe"? Oare chiar aşa înţelege diplomatul american să „apere respectarea drepturilor maghiarilor din România"? Aşa promovează el „bunele relaţii" între România şi SUA? A te afişa, zâmbitor, ţinând steagul secuiesc, nerecunoscut, prin hotărâre judecătorească, pe teritoriul românesc, oare înseamnă, cum zice el, „respect faţă de minorităţi, libertatea religiei, libertatea presei, libertatea de exprimare"? Ce are una cu alta? Ciudat! Gestul ambasadorului american la Bucureşti survine, la scurt timp, după declaraţiile controversate ale ambasadorului SUA la Chişinău, el afirmând, tocmai la împlinirea celor 25 de ani de la Declaraţia de Independenţă a Basarabiei (Republica Moldova) faţă de Moscova, că „Republica Moldova nu-i România!", neagreând unirea ei cu Ţara-Mamă! Cum să interpretăm gestul ambasadorului SUA la Bucureşti, aflat într-o vizită în judeţele Harghita şi Covasna, având întâlniri cu preşedintele Consiliului Judeţean Harghita, Borbely Csaba, cu primarul din Miercurea Ciuc, Raduly Robert, nişte nomina odiosa? Sfidare? Jignire? Desconsiderare? Premeditare? Sau toate la un loc?! Să fie vorba despre „ignoranţă"? N-am crede! Iar dacă-i vorba despre aşa ceva, e grav. Chiar foarte grav. Să nu cunoască el (cum cel de la Chişinău nu cunoaşte istoria ţării în care se află!) „realităţile istorice din Transilvania"? Prin gestul lui, el „încurajează extremismul maghiar!". Oare nu-i vorba, în acest caz, despre „sfidarea intereselor româneşti, a adevăratei istorii"? Mai ales acum, când neprietenii vorbesc, tot mai mult, despre ruperea Transilvaniei de România! Un context în care potrivite sunt cuvintele românului: „Spune-mi cu cine te însoţeşti, ca să-ţi spun cine eşti!". Dar reacţia clasei politice româneşti, a Statului Român, la gestul ambasadorului american la Bucureşti, care este? Niciuna! Ca de obicei. „Am ajuns chiar o colonie americană?" -, se întreabă un român.
P.S. Mulţumiri colegiale domnilor Daniel Roxin şi Dan Tănasă, pentru utilul sprijin informaţional acordat.
