Simt că neologismele, împrumuturile, calculul lingvistic ne-au cam purtat în zone labirintice, îndepărtându-mă de genericul rubricii.
Mă liniştesc la gândul „politic" al intrării în UE, dar mai ales îmi place nespus că vor urma tablete despre termenii populari şi regionalisme.
Aşa e şi în viaţă, Omule! După ploaie vine soare… viaţa nu trece-ntr-o zi. Am preluat vocativul Omule! (puteam să îl repet) ca în melodia aceea optimistă de acum un sfert de veac sau poate de o jumă-tate de veac… (Ce mai contează!).
Nu uit că limba română e împărăteasă la ea acasă şi că se pune de-un partid despre care unii cârcotaşi spun că ar fi de sorginte…
Ce sunt clişeele internaţionale? Dacă sunt „clişee" înseamnă că nu intervenim în structura lor, dacă sunt internaţionale înseamnă că se folosesc şi în alte limbi. Dar ce a mai greu de înţeles e că, prin referirile care se fac în aceste „clişee", unii dintre noi (puţini!) ne aflăm în dificultate. Exemplele ne învaţă (Exempla trahunt - scrie în manualul de Limba Latină, cât se mai păstrează… auzeam că prea supraîncarcă elevii).
Arca lui Noe - în primul rând, cuvântul arca e folosit mai rar, fiind concurat de sinonimul corabie. Sensul expresiei înseamnă „îngrămădire eterogenă de oameni şi de animale." Explicaţia o întâlnim în Cartea Cărţilor când se aminteşte de revărsarea uriaşă de ape care ar fi înecat întreaga lume şi toate vieţuitoarele de pe pământ. Au scăpat de potop doar vieţuitoarele din corabia lui Noe.
Am auzit: S-a întunecat şi a venit o ploaie ca potopul lui Noe. (Se realizează, prin comparaţie, un superlativ absolut - foarte mare, nemaipomenită, straşnică).
Călcâiul lui Ahile era partea vulnerabilă a luptătorului dintr-un trib vechi grecesc. Noi îl folosim (nu prea des!) pentru a denumi latura slabă a unei persoane sau a unui lucru. În vorbirea curentă (cu intenţie răutăcioasă) am auzit: „Ştiu unde îl pot atinge. Ştiu unde îl doare cel mai mult!"
Eu zic să nu căutăm „călcâiul" potrivnicului şi să alegem varianta „dacă cineva aruncă cu piatra, e bine să aruncăm cu pâine." În felul acesta am sugerat un specific naţional, pentru care nu se cere „partid", doar „vox populi". Şi pentru că susţinem înţelegerea între semeni, să lăsăm la o parte mărul discordiei, duşmănia, cearta: „Piară duşmănia-n ţară!" (piară mărul discordiei). Deasupra noastră nu trebuie să planeze vreun pericol: Sabia lui Damocles.
E bine să găsim rezolvările simple, chiar dacă le-am căutat mult timp, considerându-le complicate, uneori fără soluţii: Oul lui Columb a exclamat matematicianul, după ce şi-a dat seama de soluţia atât de simplă, pe care n-a găsit-o în atâtea încercări (Ce poate fi mai simplu!).
Alte clişee internaţionale: Nodul gordian (dificultatea extrem de mare); Firul Ariadnei - firul care i-a arătat calea de întoarcere din labirint, fir călăuzitor; Turnul de fildeş denumeşte izolarea de viaţă, de realităţile înconjurătoare a unui scriitor, artist, intelectual: „Omul cu capul în nori". „Iar te-ai cufundat în stele / Şi în nori şi-n ceruri 'nalte? / De nu m-ai uita încalte, / Sufletul vieţii mele." (Mihai Eminescu).
