Școala face să rodească sămânța cea cerească a virtuții, prin ea un popor aflându-și mărimea și slava. Așa apare definită școala în reflecțiile lui George Barițiu, școala bună ce face „obști bune, cetățeni buni, nații deștepte". Ideea e preluată și ilustrată de un OM al ȘCOLII, al ȘCOLII BUNE, regretatul profesor Vasile Conțiu, în monografia Învățământul din comuna Râciu. Trecut și prezent.
Ceea ce consemna sintetic profesorul Vasile Conțiu, împreună cu Hadrian V. Conțiu în lucrarea Comuna Râciu - spațiu de dăinuire multimilenară, Editura Casa Cărții de Știință, Cluj-Napoca, 2010, cu referire la învățământul din Râciu, este, acum, detaliat într-o remarcabilă lucrare științifică, bogatele informații, fiind însoțite, în același timp, de mărturisiri, evocări, confesiuni privind preocupările spirituale ale localității. Astfel, cartea profesorului este și gând și suflet, în tonul rândurile pe care ni le-a lăsat Fr. Nietzche despre școală: Un educator nu vorbește despre ceea ce el însuși gândește, ci numai despre ceea ce gândește în folosul celui pe care-l educă. Iar folosul celui educat îi devine profesorului Conțiu tărâm sufletesc, de mulțumire și cumpătare.
Autorul prezintă, prin fervoarea documentelor și a experienței proprii de 45 de ani, învățământul din localitatea mureșeană Râciu și a spațiilor aparținătoare, Sânmărtinul de Câmpie, Ulieș, Nima Râciului, Coasta Mare, configurația anilor școlari, planurile de învățământ, frecvența, bugetele, efecte educative, portrete ale cadrelor didactice sau ale foștilor elevi, în același timp mărturisindu-și cu modestie, dar atât de expresiv, profesiunea de credință ferită de ceea ce Ion Slavici numea „vederi greșite" și învățătura „fără de șir". Dimpotrivă, profesorul Vasile Conțiu, cu discernământ, a socotit școala ca șansă pentru înnobilarea vieții, prin trudă, disciplină, descoperirea frumosului și respectul pentru adevăratele valori umane. În același timp, și aici subliniem un element de sensibilitate a profesorului, a simțit școala și ca pe o strană de biserică. Îmi imaginez că atunci când intra în sala profesorală a școlii sau în clasele elevilor, salutând, aducea de fiecare dată școlii ca generic salutul luminii, nuanțându-și legământul atât de strâns legat de mesajul dat timpului și generațiilor de iscusitul ctitor de cultură, cu obârșia la Râciu, Gheorghe Șincai. Ceea ce prezintă profesorul Vasile Conțiu în monografie pare un răspuns prețios, responsabil, și la ideile propagate de corifeul Școlii Ardelene, căruia școala din Râciu îi era datoare cu împliniri prestigioase. Nu întâmplător, autorul inserează în cuprinderea monografică un capitol cu personalități ale Râciului, a căror formare intelectuală e legată și de școala localității și de spiritul lui Șincai, numit de B.P. Hașdeu sublimul Prometeu al neamului românesc.
Învățământul din Râciu are, prin monografia profesorului Conțiu, privilegiul de a fi prezentat până în amănunt, pe verticală și orizontală, cum se menționează în Cuvânt înainte semnat de prof. dr. Hadrian V. Conțiu, fiind în același timp încadrat învățământului românesc din Transilvania, istoriei, geografiei și administrației transilvănene, mediului sătesc cuprins între Valea Mureșului și a Someșului. Monografia urmărește evoluția școlii de la impedimente, neajunsuri, vitregii la performanțe. Imaginile sărăcăcioase ale școlilor din pereți de nuiele lipiți cu pământ, lipsa manualelor, a fondurilor școlare, analfabetismul, presiunea autorităților maghiare de a transforma școlile confesionale românești în școli cu predare în limba maghiară, unele descrise de Nicolae Albu în Istoria școlilor românești din Transilvania, erau și ale școlilor din Râciu și împrejurimi, elevii învățând în „târnațul" bisericii. Autorul prezintă stadiile evolutive, de la „bruma sărăciei" șiscăderile în care pătimeau școlile, până la posibilitatea absolvenților să se încadreze în medii universitare europene și americane. Constrângerile istorice, însă, nu au atenuat conștiințele dascălilor, aceștia înfruntând, constant, cu vrednicie și încredere în „limba maicii", nedreptăți și erori. De aceea, apreciem că prin cercetarea și mărturia profesorului Vasile Conțiu avem o carte a școlii și o impresionantă carte a destinului dască-lului, în care trecutul și prezentul, în freamătul, îngrijorările, zbaterile și sublimul lor prefigurează ziua ce va urma, în numele vieții; căci, spunea Marele Andrei Șaguna, dacă omul își șterge din suflet scânteia trecutului, deși pare că trăiește, „de fapt el a murit".
În imagine: Valentin Marica, prezentând, la Râciu, Monografia realizată de profesorii Vasile Conțiu și Hadrian V. Conțiu.
