Pivnița franciscană din cetatea medievală este un element de locuire relevat de actuala restaurare a cetății și aparține de prima cetate, cea din sec. al XVI-lea.
Bastionul tăbăcarilor, de care aminteam în precedentul articol, era un element de apărare și aparținea cetății din secolul al XVII-lea.
Călugării franciscani, așa cum se știe, sunt cei care au contribuit la construcția bisericii gotice din cetate. Venind din Franța, erau consumatori de vin. Dintre ordinele călugărești venite în estul Europei pentru propagarea catolicismului, nu franciscani erau cei mai mari consumatori de vin, ci călugării cistercieni, cei care au construit abația gotică de la Cârțea. Ca să-și facă rezerva de vin, ambele ordine călugărești au adus butași de viță de vie din Franța, butași pe care i-au altoit pe vița autohtonă mult mai rezistentă la condițiile de mediu.
Conceptul care stă la baza acestei pivnițe istorice este calitatea: „soiuri și condiții de păstrare." Conceptul acesta poate fi folosit ca brand, iar promovarea vizează domeniul afacerilor. O simplă vizită, oferta clasică de turism cultural prin care se obțin niște informații în funcție de timp și structura de public, este prea puțin și total neconcludent pentru potențialul locului. Pivnița franciscană ar putea fi una dintre afacerile profitabile preluând ideile lor pentru că vizează consumul și oferta de shopping. Zicem shopping pentru acele produse pe care vizitatorii le vor ca amintire din locurile vizitate. Partea de consum presupune o locație deosebită pentru ceremonii de degustare, chiar cu momente legate de cules, un bal al strugurilor, cu alte lucruri specifice. Dar aceste aspecte vizează alte competențe, pe cei care se pricep la vinuri.
Shopping-ul, buteliile de vin care pot fi vândute, acolo, ar putea încorpora elemente artistice legate de prelucrarea sticlei din zona noastră. Mai există niște artiști sticlari care activează în cadrul Asociației Artiștilor Plastici și ar putea fi antrenați.
Pivnița aceasta a funcționat timp de 200 de ani, din anul 1350, anul când se presupune că a început construcția bisericii gotice, folosită până pe la 1557 când, se știe, au fost izgoniți din cetate de reformați. Reformații au distrus mobilierul bisericii, le-au spart statuile din biserică. După cum s-au comportat cu ei, probabil, n-a scăpat nici rezerva lor de vin.
În 1770 călugării franciscani revin în oraș tot ca propovăduitori ai catolicismului, își întemeiază o nouă mănăstire și biserică, ambele demolate, cu ocazia construirii Pieței Teatrului și a clădirii teatrului.
A rămas doar turnul lor la intrarea în Piața Teatrului. Nu avem date dacă și-au mai construit o pivniță, poate, i-au lăsat reformații în cetate să-și pună rezervele de vin sau au renunțat la acest tip de consum.
În contemporaneitate pivnița franciscană trimite la zonele de relaxare pe care le poate oferi un monument, atunci când îl vizitezi. Pentru că, unde te poți relaxa mai bine decât la un pahar de vin de calitate?
