George Coșbuc - evocat la Sărmașu
Coșbuc a fost adevăratul și poate singurul poet al pământului, al gliei străbune și al neamului românesc cel etern, așa cum a rămas dedesubtul schimbărilor și al furtunilor aduse de vremuri. În poezia lui Coșbuc nu sunt curente de idei trecătoare, atitudini de sistem filozofic și de școală literară. Optimismul său nu este altceva decât sănătatea, seninul și armonia sufletului său. Această sănătate și armonie sufletească apar în chip splendid și în arta sa, în perfecția, liberă și nesilită, a versului său luminos.
Marți, 20 septembrie 2016, de la ora 16,00, la Sărmașu, a fost evocat și elogiat marele poet transilvănean George Coșbuc, chiar în ziua în care se împlineau exact 150 de ani de la nașterea sa. Direcția Județeană pentru Cultură Mureș, Primăria orașului Sărmașu, Biblioteca Orășenească „Liviu Rusu" Sărmașu, Biblioteca Municipală „Petru Maior" Reghin, Despărțământul Central Județean Mureș al ASTREI au organizat, în cadrul întâlnirilor literare „Coșbuc - 150", Reuniunea Culturală „Sunt suflet în sufletul neamului meu…", eveniment ce a avut loc la Casa de Cultură din Sărmașu. În deschidere, doamna Dinuca Burian îi prezintă pe invitați, vorbește despre antologia realizată de Nicolae Băciuț, dedicată lui George Coșbuc, precum și despre antologia George Coșbuc Interpretări, realizată de Valentin Marica. În cadrul evenimentului de la Sărmașu a avut loc lansarea antologiei „Sunt suflet în sufletul neamului meu…". Coșbuc - 150, lucrare realizată și prezentată de Nicolae Băciuț.
În cadrul momentului Evocare George Coșbuc la aniversare, au susținut expuneri: Lazăr Lădariu, care a prezentat prelegerea cu tema Cel care a cântat toate vitejiile neamului, Nicolae Băciuț, Florin Bengean, Răzvan Ducan, care a și recitat. Lecturi din creația proprie, cât și din poezia lui George Coșbuc au susținut: Mircea Dorin Istrate, Gabriella Costescu, Viorica Șutu, Piroska Hanea, Ana Munteanu Drăghici, Ioan Torpan, Elena Aluaș. Recitaluri muzicale au susținut: Traian Comșa, Angela Mariașiu, Oana Bogdana Pop. Într-un mod admirabil au recitat elevele: Olivia Cenan, Bianca Roșca, Giulia Blăjan, Maria Vărzar. La eveniment a luat parte și domnul Florin Sărac, secretarul Primăriei orașului Sărmașu, care a mulțumit tuturor pentru contribuția adusă la reușita acestui eveniment. Parteneri media ai evenimentului au fost Cotidianul „Cuvântul liber", Televiziunea TVAS - Târnăveni, fotograf Marin Teglaș. Și-au mai adus contribuția la reușita acestui eveniment: Traian Popovici - referent la Casa de Cultură, Mariana Mureșan și Attila Molnar. Cu ocazia acestui eveniment au fost expuse două tablouri reprezentându-l pe poetul George Coșbuc, realizate de artistul plastic Veress Zsuzsa. Nicolae Băciuț a prezentat și numărul dedicat lui George Coșbuc din revista Vatra Veche, și a acordat diplome aniversare „Coșbuc - 150" din partea Direcției pentru Cultură Mureș, scriitorilor: Lazăr Lădariu, Sorina Bloj, Răzvan Ducan și Dinuca Burian.
Un cuvânt special de apreciere și de felicitare trebuie să aducem doamnei Dinuca Burian, omul frumos și iubitor de cultură, care realizează lucruri memorabile în Sărmașu, frumoasa localitate din Câmpia Transilvaniei.
Repere istorico-literare referitoare la poezia lui George Coșbuc
G. Ibrăileanu spunea: „Coșbuc a fost un scriitor rar, un scriitor unic în întreaga literatură a vremurilor de azi. Trebuia un concurs rar de împrejurări ca să poată apărea un Coșbuc. Trebuia să se nască într-un sat de țărani sănătoși și bogați, cu vechi așezări cinstite, un fecior genial cu sufletul - amestec rar! - contemplativ și viteaz. Și astfel, în acest secol tulbure și plin de contraste exagerate, a putut apărea un poet clasic în adevăratul înțeles al cuvântului. Și dacă împrejurările protivnice, ca acele în care a trăit printre noi, nu i-ar fi mohorât sufletul, cine știe la ce culmi nebănuite nu s-ar fi ridicat, odată cu maturitatea, poezia mândrului fecior din Ardeal?". I.L.Caragiale spunea: „Pe câmpul vast al publicisticii române, pe care crește atâta spanac des și abundent, a apărut în sfârșit zilele acestea și un copac, și e așa de mândru și așa de puternic, că mii și mii de recolte de buruieni se vor perinda, și el va sta tot mereu în picioare, tot mai sănătos și mai trainic, înfruntând gustul actual și vremea cu schimbările ei capricioase și făcând din ce în ce mai mult fala limbii noastre românești, un volum de Balade și idile de George Coșbuc". Iosif Vulcan scria următoarele: „Astăzi, fără îndoială, cel dintâi poet al nostru e George Coșbuc, care, liber de înrâurirea lui Eminescu, a știut să introducă în poezia română o notă nouă, originală, tânără și fermecătoare: idila poporană, prezentată în o formă artistică. Impresiunea activității sale se și cunoaște în lira generațiunii mai tinere, care a început să-l imiteze; putem deci zice că a făcut deja o școală, care negreșit are viitor, căci temeliile sale se află în popor. Era dar un ce firesc ca Academia să dea premiul ei cel mai mare aceluia care de câțiva ani s-a avântat la locul prim între poeții noștri și prin inspirațiunile sale dă o direcție nouă lirei române". Ioan Slavici spunea că: „S-a zis adeseori că Gheorghe Coșbuc e poetul țăranilor români. A și fost. În adevăr, între poeziile lui sunt multe în care se dau pe față durerile țăranului român și forma celor mai multe dintre ele e potrivită cu gustul poporului român".
Vasile Netea scria că: „Orice elogiu pentru G. Coșbuc și orice evocare a poeziei sale nu poate fi decât un elogiu pentru înseși virtuțile neamului nostru - virtuți care, în opera rapsodului de la Năsăud se ivesc într-un chip așa de răspicat, - pentru cea mai esențială dintre ele, credința nebiruită în dreptatea atotcuprinzătoare a lui Dumnezeu, și totodată împărtășire nestăvilită cu spiritul mândru al bărbăției. Într-adevăr, dacă poezia lui Coșbuc s-a bucurat neîntrerupt, de la 1893 încoace, de o unanimă prețuire românească, fiind izvorâtă din fântânile cele mai adânci și mai autentice ale neamului, adevărată oglindă a simțirii și a gândirii noastre naționale, astăzi, prin caracterul ei cel mai hotărâtor, optimismul, poezia aceasta primește pe neașteptate o semnificație de vibrantă actualitate, flăcările ei putând însufleți toate inimile și toate cugetele românești aflate într-un așa de tulburător impas". În concluzie, putem spune împreună cu L. Rebreanu, că: „Coșbuc e primul poet pe care-l dă Ardealul literaturii românești. Ardelean a rămas toată viața. Până și în graiul viu păstrase o notă ardelenească, particulară, care-i ședea bine". George Coșbuc se impune ca un creator de literatură, ca un reper atât pentru creația lirică românească, cât și pentru cea universală.
