George Coșbuc e un poet care s-a exprimat exclusiv prin simțuri, văzul și auzul sunt tot atât de ascuțite ca și în creația anonimă. Fie că a cultivat pastelul, balada sau idila, Coșbuc se regăsește într-o unitate structurală nedezmințită. Metrica lui savant meșteșugită scoate nebănuite efecte vizuale și auditive din factura strofei, atât de caracteristică, din dispoziția și sonoritatea rimelor, din folosința măiestrită a pauzelor. O baladă ca Nunta Zamfirei ne farmecă prin mișcarea ei vie, ingenioasă, nu prin subiect sau prin viziunea de basm a nunții, proiectată într-un timp și spațiu nedeterminate. Poezia se află într-un adevărat ritm vital, într-o creștere neîntreruptă a simțului vizual și auditiv.
La 20 septembrie 1866, s-a născut în satul Hordou, din județul Bistrița-Năsăud, George Coșbuc, fiu al preotului Sebastian Coșbuc și al Mariei (născută Avram). Se împlinesc 150 de ani de la venirea pe lume a „poetului țărănimii noastre", moment prielnic de a-i evoca personalitatea și vasta sa operă literară extrem de valoroasă. O privire asupra statutului poeziei lui Coșbuc de-a lungul timpului scurs de la apariția ei, este instructivă și extrem de bine-venită. La acest ceas aniversar, pe meleagurile natale ale poetului George Coșbuc au avut loc o serie de ample manifestări culturale, care au avut menirea de a evoca și omagia pe marele poet transilvănean, zămislit pe plaiuri bistrițene binecuvântate.
Oameni de cultură mureșeni: scriitori, istorici, preoți, cercetători, profesori și-au adus prinosul lor de cinstire marelui George Coșbuc, prin organizarea unor evenimente culturale, chiar pe locurile unde acesta vedea lumina zilei. Direcția Județeană pentru Cultură Mureș și Biblioteca Municipală „Petru Maior" Reghin au organizat în ziua de duminică, 18 septembrie 2016, Întâlnirile literare „Coșbuc - 150".
Mergându-se pe urmele lui Coșbuc, la Casa Memorială George Coșbuc din Hordou, instituțiile de cultură mureșene menționate mai sus au organizat duminică, 18 septembrie 2016, un eveniment cultural intitulat Evocare George Coșbuc la aniversare. Cu acest prilej, a avut loc lansarea antologiei „Sunt suflet în sufletul neamului meu... Coșbuc - 150", de Nicolae Băciuț. Grupul de intelectuali mureșeni care au susținut programul cultural în curtea casei memoriale George Coșbuc a fost format din: Sorina Bloj, Maria Borzan, Gabriella Costescu, Nicolae Băciuț, Ioan Bândilă Mărceanu, Dorina Bândilă, Gheorghina Mariș, Cornel Mariș, Răzvan Ducan, Mărioara Popovici, Lucreția Bordaș, Ioan Bordaș, Hanea Piroska, Zaharie Man, Ioan Torpan, Rodica Torpan, Valer Pol-Vărzaru, Simona Pol-Vărzaru, Nelia Boariu, Traian Comșa, Florin Voican, Ovidiu Dan, Claudiu Luca, Florin Bengean, Dinuca Burian, Giulia Blăjan, Tokes Odette, Diana Șerban, Vanda Ani, Vasile Ani, Viorica Șutu. În cadrul evenimentelor culturale ce au avut loc duminică, 18 septembrie 2016, în localitatea Coșbuc, a avut loc punerea în scenă a momentelor din poezia Nunta Zamfirei, a lui George Coșbuc, la care a luat parte mulțime multă de oameni, iubitori ai poeziei lui Coșbuc și ai tradițiilor populare românești. Au fost prezente în această zi la Coșbuc o serie de înalte personalități, precum: academicianul Vasile Tărâțeanu (Cernăuți), Vasile Dâncu - vicepremierul Guvernului României, Radu Emil Moldovan - președintele Consiliului Județean Bistrița, Alexandru Pugna - vicepreședintele Consiliului Județean Bistrița, Ioan Pintea - directorul Bibliotecii Județene Bistrița.
Trebuie menționat faptul că grupul de scriitori mureșeni, în pelerinajul lor spre localitatea natală a lui Coșbuc, au poposit întâi la Casa Memorială „Liviu Rebreanu" de la Prislop-Năsăud, unde l-au omagiat pe unul dintre cei mai mari romancieri ai lumii. Apoi, mureșenii au luat parte la Sfânta Liturghie de la Mănăstirea „Izvorul Tămăduirii" Salva, oficiată de Preasfințitul Macarie Drăgoi, Episcopul Episcopiei Ortodoxe Române a Europei de Nord.
Referitor la marele poet George Coșbuc, se cuvine să vedem cum este descrisă opera și personalitatea sa de o serie de mari personalități ale culturii. Iată ce spune Vasile Netea despre George Coșbuc: „Cu Eminescu și Coșbuc, poezia română se realizează ca adevărată operă de artă, magnifică și viguroasă, depășind vremurile și etapele culturale pe care le străbate neamul nostru. Înaintea oricărui sens național, social sau moral, George Coșbuc e, în primul rând, un poet, un mare poet, având toate atributele pentru a înfățișa această forță, această chemare sufletească, poezia, în mod cât mai strălucit, mai viguros și mai universal. George Coșbuc poate fi numit pe bună dreptate și poet al țărănimii, și al umanității, și al creștinismului, și al românismului, fiindcă în poezia lui, ca și într-un măreț curcubeu ridicat între pământ și cer, strălucesc toate culorile, așa cum clapele unui pian produc toate sunetele muzicale. Nici ca întindere psihică, nici ca întindere geografică, poezia lui Coșbuc nu poate fi limitată, nu poate fi încadrată în anumite margini. George Coșbuc a fost, desigur, un cântăreț îndrăgostit de viața de la țară, de lunci și livezi, de oamenii brazdei și ai ogorului, le-a cântat datinile și bucuria și amarul, a fost un poet al țărănimii, așa cum zice Gherea. …Dar în volumele lui Coșbuc se găsesc foarte multe poezii care nici prin conținut, nici prin spațiul geografic în care li se petrec acțiunea nu pot fi încadrate în hotarele românismului. …Iată de ce George Coșbuc, tocmai fiindcă e un mare poet, cu orizonturi universale, poate fi socotit, rând pe rând, ca poet al țărănimii, al românismului, al umanității etc., fiindcă în poezia lui se găsesc toate aceste elemente".
C. Dobrogeanu-Gherea spune: „Coșbuc nu va ajunge la acea putere de analiză sufletească, de exprimare a adâncilor patimi omenești, la cari ajunge Eminescu; dar în această exprimare poate adăuga un element de putere bărbătească, element care lipsește mai ales Eminescianilor. Coșbuc nu va ajunge la acea fineță și rafinare de exprimare a propriei dureri, dar în schimb poate fi mai altruist, exprimând prin și cu propria lui durere durerea altora, durerea socială. Coșbuc nu va ajunge pe Eminescu în exprimarea ideilor înalte și abstracte, dar în exprimarea lor poate să introducă mai multă viață concretă și reală". Titu Maiorescu spune că: „Dar mai presus de toți stă incontestabil marele talent al poetului Coșbuc. Că s-a putut forma un asemenea poet în Transilvania este dovada cea mai sigură despre transmiterea și reînvierea mișcării literare în cealaltă parte a românimii".
E. Lovinescu spunea că: „Până la apariția poeziei d-lui T. Arghezi - pentru a ne menține numai pe piscuri - singură poezia lui Coșbuc se poate menționa, și numai într-un sens. Fondul lui sufletesc pornește din linia evolutivă a lui Alecsandri, adică senin și idilic, pentru a nu spune sărac, cu o mare obiectivitate, dar și cu lipsă aproape totală de lirism. Cu o invenție verbală, cu o plasticitate descriptivă, cu o tehnică remarcabilă și în unele privințe incomparabile, Coșbuc n-a putut fi pus alături de Eminescu decât prin contrastul și reacțiunea produsă de sănătatea lui etică și destinderea formei poetice; în sânul poeziei de azi, el și-a pierdut, însă, orice actualitate". Acum, la ceas aniversar, la împlinirea a 150 de ani de la nașterea poetului George Coșbuc, putem spune că acesta este unul dintre mari creatori de literatură, un mare poet al neamului românesc, un creator liric care se integrează foarte bine în circuitul literar universal.
