Pare mai actuală ca niciodată sintagma din titlu, decupată din scrierile francezului Honoré de Balzac, referindu-ne la blonda ocupantă a jilțului conservator al guvernului german, Angela Merkel, al cărei partid a suferit, duminică, a doua înfrângere electorală din ultimele două săptămâni. Era de așteptat și cred că nu este decât vârful aisbergului.
„Sprijinul pentru Uniunea Creștin-Democrată (CDU) a ajuns la cel mai scăzut nivel de după reunificarea Germaniei, la un scrutin regional din landul Berlin, din cauza îngrijorărilor privind politica de deschidere față de imigranți adoptată de șefa guvernului", relatează Reuters.
Cea pe care revista Forbes o declara, în 2010, „cea mai puternică femeie din lume", Doctor Honoris Causa inclusiv al Universității clujene „Babeș-Bolyai", cancelarul german Angela Merkel a declarat luni, în conferință de presă, că, dacă ar putea, ar da timpul înapoi, pentru a fi mai bine pregătită pentru afluxul celor circa un milion de imigranți care au ajuns anul trecut în Germania, adăugând că, dacă ar ști cum și-ar dori cetățenii ca ea să își schimbe politica privind refugiații, ar lua în considerare acest lucru: „Dacă aș putea, aș da timpul înapoi cu câțiva ani, pentru ca, alături de guvern și de ceilalți decidenți, să ne pregătim mai bine pentru situația care ne-a luat puțin prin surprindere la sfârșitul verii lui 2015, când zeci de mii de refugiați au ajuns în Germania".
Având în vedere că - citând un clasic - „vanitate fără glorie întâlnești, dar rareori întâlnești glorie fără vanitate", Merkel „și-a apărat din nou, considerând-o «total justificată», decizia controversată de a deschide frontierele țării, din motive umanitare, la începutul lunii septembrie 2015 pentru refugiați, în special pentru cei care fugeau de războiul civil din Siria", jurnaliștii au sesizat, totuși, tendința destul de reținută a acesteia de a schița, un început de „mea culpa". Dar… „după ploaie, chepeneag!" - cum zice ardeleanul.
Comentând un recent sondaj, care arată că 82% dintre votanți vor o schimbare a politicii sale privind migrația, ea a adăugat: „Dacă aș ști ce schimbare a politicii își doresc oamenii, aș fi dispusă să o iau în considerare și să discutăm. Însă sondajul nu oferă niciun sfat în privința acestui lucru", a adăugat ea, vizând compromisul de dragul supraviețuirii politice. „Pe un ton aparent conciliant, Merkel a adăugat că, dacă dorința poporului german este ca țara să nu fie inundată de o migrație necontrolată și nereglementată, «atunci, exact pentru acest lucru mă voi lupta!»".
Am putea crede că bancurile cu/ și despre blonde sunt justificate. Dar e mai grav decât pare. „Angela Merkel a promis «să explice mai bine» opinia sa politică în materie de integrare, în contextul în care partidul său - Uniunea Creștin-Democrată (CDU) - a înregistrat, duminică, cel mai slab rezultat într-un scrutin regional la Berlin, obținând numai 17,6% din sufragii, la două săptămâni după ce suferise o umilință într-un scrutin similar în nord-estul țării. Ea a mai spus că își asumă partea sa de responsabilitate pentru eșecul suferit de CDU la alegerile locale din Berlin, din cauza politicii sale de deschidere față de imigranți."
În acest context, profitând de nemulțumirile electoratului, mișcarea populistă de dreapta Alternativa pentru Germania (AfD) a obținut 14,2% din voturi și este pe cale de a deveni o concurentă serioasă pentru CDU. Social-democrații (SPD) s-au clasat pe prima poziție la alegerile de duminică, obținând 23%, și e foarte posibil să iasă din coaliția cu partidul lui Merkel.
Sunt eșecuri serioase, care pun în cumpănă candidatura Angelei Merkel pentru al patrulea mandat de cancelar.
Privind retrospectiv, pare jenantă și… „grăbită" acordarea titlului de Doctor Honoris Causa, de către Universitatea „Babeș-Bolyai" Cluj-Napoca, încă din 2010. Conform Mediafax, la vremea respectivă, Angela Merkel a primit, „în cadrul unei ceremonii desfășurate în Aula Magna, la care au asistat peste 200 de persoane, diploma de Doctor Honoris Causa, scrisă în limba latină, înmânată de rectorul Andrei Marga, care a declarat... „în discursul său ținut în limba germană: «Doamna Angela Merkel a apărat, în maniera cea mai convingătoare, printre liderii politici ai timpului nostru, responsabilitatea politicianului pentru ceea ce se petrece în societate. (...) Astăzi, sub numele doamnei Angela Merkel se adună intervenții energice, de importanță crucială pentru orientările Germaniei, ale UE și ale lumii de astăzi. Actualul cancelar german marchează, prin deciziile și acțiunile domniei sale, în mod benefic, istoria germanilor de astăzi și a devenit un reper pentru acțiune în Europa și în lume»".
Tulai, Marie! „De-ar ști omul ce-ar păți…" Așa ne trebuie, dacă vorbește gura fără noi!
Cancelarul Germaniei, Angela Merkel, a apreciat gestul, în obișnuitul său stil, lipsit de savoare: „Mulțumesc cordial pentru primirea acordată. Este o onoare deosebită să accept acest titlu. UBB contribuie la răspândirea conceputului unificator european". Apreciind caracterul multicultural al universității clujene, a afirmat că „este un lucru unic în România" și că „cele trei popoare (sic!) - român, maghiar, german" - au „influențat istoria Transilvaniei în ultimul mileniu, regiunea fiind un spațiu de multiculturalitate care poate fi un exemplu și pentru alte zone din Europa".
Iată, așadar, cine (re)scrie, iresponsabil, cu sânge, moarte și dezastre, istoria veacului! Un personaj care nu (re)cunoaște diferența între popor și etnie - de unde dezastrul globalizant al politicii sale pseudo-umanitare -, care ține discursuri arogante fără minima documentare impusă de vreun protocol, profitând de oportunismul și lașitatea celor mulțumiți cu firimiturile căzute de la ospețele bogaților lumii. „Ceremonia de acordare a titlului de DHC s-a încheiat cu intonarea «Odei bucuriei»". No comment!
„Iac'-așa se joacă fata, și pe stânga, și pe dreapta!" În fond, asta e politica: arta compromisului.
În fine, faptul este consumat și, până la urmă, în tot răul e și un bine: „Primăria Cluj-Napoca a făcut o serie de lucrări de întreținere și reparații la străzile și trotuarele din zona Universității «Babeș-Bolyai» (UBB), iar alte lucrări au fost făcute la sediul instituției de învățământ, pentru pregătirea vizitei cancelarului Germaniei, Angela Merkel, în municipiu". Aceasta fiind a doua vizită în România de când este șef al guvernului de la Berlin, prima prezență fiind prilejuită de summitul NATO din aprilie. Evenimentul la care mă refer, din 2010, a avut loc în contextul în care România și Germania marcau 130 de ani de relații diplomatice, relațiile diplomatice bilaterale fiind stabilite la 20 februarie 1880, după recunoașterea formală, la Congresul de la Berlin, a independenței de stat a României.
Cine este, totuși, „cea mai puternică femeie din lume"?
Angela Dorothea Merkel s-a născut în 1954, la Hamburg, într-o zi de 17 iulie (deci e Rac!) și este prima femeie cancelar din istoria Republicii Federale Germania. A fost aleasă în această funcție la data de 22 noiembrie 2005 de către Bundestag - parlamentul german - și realeasă la 28 octombrie 2009, respectiv 17 decembrie 2013.
Este fiica pastorului luteran Horst Kasner. Mama ei, Herlind Kasner, născută Jentzsch, e profesoară de latină și engleză. Imediat după nașterea Angelei, familia s-a mutat în RDG. În 1978, Merkel și-a încheiat studiul fizicii la Universitatea „Karl Marx" din Leipzig. În 1986 și-a dat doctoratul, dobândind titlul „Dr. rer. nat.". În timpul școlii și al facultății a fost membră a organizației de tineret socialiste „Freie Deutsche Jugend" (FDJ) - Tineretul German Liber, fără a deveni și membră de partid. Merkel a trăit în RDG până la Reunificarea Germaniei din 1989-1990. Între 1977 și 1982 a fost căsătorită cu fizicianul Ulrich Merkel. Din 1998 este căsătorită cu chimistul Joachim Sauer. Ambele căsătorii au rămas fără copii. Începând din anul 2000, este președinta partidului Uniunea Creștin-Democrată (CDU). La alegerile federale germane din anul 2005 a fost aleasă ca membră a parlamentului german, reprezentând electoratul unei circumscripții electorale din landul Mecklenburg - Pomerania Inferioară. În presă, mai ales în cea britanică, Merkel a fost frecvent comparată cu fostul prim-ministru britanic Margaret Thatcher, fiindcă ambele sunt femei care fac parte din partide conservatoare, având și un stil de conducere asemănător."
Cam atât! Deocamdată.
