POVESTEA UNUI VETERAN DE RĂZBOI, LA 96 DE ANI!

Întâmplător sau nu, într-una din zilele trecute, printr-un telefon, o voce complet necunoscută m-a invitat acasă la domnul Ioan Solomon, veteran de război din Târnăveni. La telefon era ginerele nepoatei sale. Surpriză mare pentru că suntem aproape vecini și ne cunoaștem bine de prin anii 1967-1968, casele noastre fiind foarte aproape una de cealaltă. Ne-am vizitat reciproc de mai multe ori, relațiile dintre noi fiind foarte bune. Întotdeauna discutăm problemele cotidiene, necazurile și bucuriile vieții de zi cu zi, dar niciodată, tragismul mai îndepărtat al acestui om, veteran de război trecut prin mari greutăți în cel de-Al Doilea Război Mondial pe frontul din Moldova. Acesta, ajuns la o vârstă atât de înaintată, nu poate uita, se descătușează și îmi povestește cum au fost vremurile în timpul și după cel de-Al Doilea Război Mondial. Cu greu se găseau alimente, orașe și localități distruse, totul trebuia luat de la capăt. Sunt multe amintiri din război pe care veteranul nu le poate uita niciodată pentru că i-au marcat viața. Dânsul nu-și socotește anii, dar își numără amintirile! Nu peste puțin timp, dacă Dumnezeu îl mai ocrotește și îi mai dă sănătate, bate secolul de viață.

Eroul nostru, cu o mare tărie de caracter și o putere psihică nemaiîntâlnită, este un personaj onest și sincer, căruia trebuie să-i dai respectul cuvenit, nu doar pentru că a atins această vârstă, ci și pentru frumusețea și simplitatea vieții pe care o duce în prezent.

S-a născut în satul Cuștelnic, sat cu oameni frumoși, harnici și demni, la numai 2 km de Târnăveni, într-o familie cu 4 frați: Ioan, Vicentiu, Ananie și Ștefan; doi dintre ei decedați, toți patru veterani de război, luptători pe frontul din Basarabia și Rusia în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial. Fratele Ananie, născut în anul 1923, a fost recrutat în regimentul 82 Infanterie Târnăveni și a luat parte la luptele din dealul Mica, oprind înaintarea hoardelor horthyste spre Târnăveni. A fost rănit de mai multe ori. A luat parte și la luptele din zona Hădăreni, Ghindari și Viișoara, urmărind inamicul în Ardeal, Ungaria și Cehoslovacia, până aproape de Praga, decorat fiind de mai multe ori pentru curajul și isprăvile lui de pe câmpul de luptă.

Cu ochi blânzi, voce caldă și o expresie tristă, acest om îmi povestește multe din viața lui, cu accentul pus pe perioada frontului din Moldova. A absolvit școala profesională de ucenici de pe lângă societatea industrială „NITROGEN" din Târnăveni, calificându-se în meseria de lăcătuș mecanic. A lucrat apoi o bună perioadă de timp printre freze, strunguri, raboteze și aparatele de sudură la Combinatul Chimic Târnăveni, format prin unirea celor două mari societăți industriale „Nitrogen" și "Mică".

În anul 1942 a fost încorporat în armata regimentul 82 Infanterie Târnăveni, urmând școala de șoferi și mecanici auto la Sibiu, devenind șef de garaj și șeful magaziei de lubrifianți. După aceasta, a fost repartizat la Divizia 22 Infanterie Albă Iulia și trimis pe frontul din Moldova. A făcut parte din cartierul Diviziei 20 Infanterie, cantonată în comuna Războieni-Neamț, în plină înverșunare a luptelor de pe frontul de răsărit. A fost martor la lansarea puternicei ofensive a armatelor sovietice, cu retragerea și pierderile imense ale trupelor noastre, cu începutul dezastrului trupelor germane și prizonieratul la ruși. România a pierdut în război peste 800.000 de oameni, dar numărul celor care au pierit după ocupația sovieticilor a fost mult mai mare. Mareșalul Ioan Antonescu, un om corect, a rămas singur. Din păcate și atunci politicienii au decis pentru ei, nu pentru popor. A fost la fel ca acum, a mai spus veteranul nostru de război. Sovieticii veneau să ne elibereze (...) dar jefuiau tot în drumul lor. Au luat tot din pivnițele oamenilor, din gospodării, au distrus tot. Erau violenți, bețivi, obraznici și violau femeile. Pe parcursul retragerii din zona Panciu am fost luați prizonieri de nemți, evadând după numai 4 zile. În cele din urmă frontul s-a localizat la Oarba de Mureș până la Turda, unitatea noastră grupând plasamente în zona Hădăreni-Triteni. Bătălia a durat 6 săptămâni, inamicul fiind fugărit în cele din urmă până în Cehoslovacia, orașul Cromerit.

Domnul Ioan Solomon, ajuns la vârsta de 96 de ani, este printre puținii eroi ai celui de-Al Doilea Război Mondial rămași în viață, care mai are în memorie ororile conflagrației mondiale. Mulți dintre aceștia au dispărut sau dispar încet, în trecere, fără să-i mai bage nimeni în seamă! „Rănile războiului nu s-au vindecat nici până azi. Războiul mi-a consumat mult din sănătate, am pierdut mulți colegi și comandanți." În mintea acestui veteran de război au rămas cele mai groaznice scene pe care le-a văzut și trăit. „Noi cei rămași în viață nu uităm, ne măsurăm credința, umanismul și dragostea de țară în raport cu anvergura dată de reperele morale și spirituale ale neamului românesc". Domnia sa este o carte deschisă de istorie, poate tocmai de aceea inserez aceste opinii ale acestui om de mare ispravă, valoare morală și umană, rămas în viață.

(va urma)

 

Lasă un comentariu