„Amintește-mi... de mine!" 21 septembrie, Ziua Internațională de Luptă împotriva Bolii Alzheimer

Distribuie pe:

„Orice ar fi, chiar dacă ar face zece Alzheimere, voi prețui întotdeauna omul ca pe un copil al lui Dumnezeu…" (prof. dr. psihiatru Aurel Romilă)

La 21 septembrie, este marcată Ziua Mondială Alzheimer, având ca scop creșterea gradului de conștientizare la nivelul populației și al factorilor de răspundere privind problematica legată de „boala uitării", a cărei incidență crește îngrijorător.

Descoperită în urmă cu mai bine de un secol, de către neuropatologul german Alois Alzheimer, maladia care-i poartă numele este o boală progresivă, care distruge memoria și alte funcții mentale importante. Debutează cu ușoare confuzii și dificultăți de memorie, pentru ca, în cele din urmă, bolnavii să uite persoane importante din viața lor și să sufere dramatice modificări de personalitate.

Boala Alzheimer este cea mai frecventă cauză de demență - un grup de tulburări ale creierului care determină pierderea capacităților intelectuale și sociale. Celulele creierului se degradează și mor, cauzând un declin constant al memoriei și funcției mentale. În prezent, unele tratamente și strategii de management pentru boala Alzheimer pot ameliora, temporar, simptomele, dar nu există leac pentru această afecțiune, de aceea se impune ca populația să fie informată, pentru a putea căuta sprijin de specialitate încă de la primele semne ale bolii.

Maladia evoluează încet și se agravează treptat, pe parcursul chiar al mai multor decenii. Primele modificări în creierul bolnavilor de Alzheimer pot apărea cu 15 - 20 de ani mai devreme, fără a le afecta, însă, comportamentul. În această fază preclinică, noile tehnologii de imagistică pot însă identifica, pe creier, depuneri ale proteinei beta-amiloid, care reprezintă un semn distinctiv al bolii Azheimer. Posibilitatea de a stabili prezența timpurie a acestor depuneri este deosebit de importantă pentru dezvoltarea, în viitor, a unor noi tratamente.

Simptome

La început, uitarea sau o ușoară confuzie pot fi singurele simptome, dar, în timp, boala îți „fură" tot mai mult din memorie, mai ales, amintirile recente. Agravarea simptomelor diferă de la o persoană la alta.

Dacă suferiți de Alzheimer, s-ar putea să fiți primul care să vă dați seama că întâmpinați dificultăți în a vă aminti unele lucruri și a vă pune ordine în gânduri. Sau, dimpotrivă, s-ar putea să nu recunoașteți că ceva e în neregulă, chiar și atunci când schimbările în comportamentul dvs. devin vizibile pentru cei apropiați.

Modificările cerebrale asociate bolii duc la probleme tot mai mari în ce privește:

Memoria. Toată lumea are, ocazional, probleme de memorie. E normal ca, uneori, să uiți unde ți-ai lăsat cheile sau să nu-ți mai amintești numele cuiva. Dar pierderea de memorie asociată bolii Alzheimer persistă și se agravează. Persoanele care suferă de Alzheimer repetă, la nesfârșit și fără să-și dea seama, aceleași fraze sau întrebări; uită conversații, întâlniri sau evenimente și nici nu și le mai amintesc ulterior; uită să pună obiectele la locul lor sau le pun în locuri total lipsite de noimă; se rătăcesc în locuri cunoscute; uită numele membrilor propriei familii și ale obiectelor de uz cotidian; au dificultăți în a găsi cuvinte potrivite pentru a identifica obiectele, a-și exprima gândurile sau a lua parte la conversații;

Gândire și judecată. Boala provoacă dificultăți de concentrare și de gândire, mai ales în privința unor noțiuni abstracte, cum ar fi numerele. Persoana are probleme în gestionarea banilor, cecurilor, plata facturilor etc, putând ajunge în stadiul în care nu mai cunoaște numerele și nu mai știe ce la ce folosesc ele.

Luarea deciziilor. Reacția eficientă la problemele de zi cu zi devine tot mai problematică - de la arderea mâncării pe sobă până la decizia neașteptată de a ieși la plimbare cu mașina. Pe măsură ce boala progresează, revin vechile activități, odată preferate - gătitul, cusutul etc. însă persoana uită lucruri elementare: să se spele, să se îmbrace, să toarne apa în pahar etc.

Schimbări de personalitate și comportament. Modificările creierului care apar în boala Alzheimer pot afecta modul de a simți și de a acționa. Bolnavii pot prezenta: depresie; apatie; modificări bruște ale stării de spirit; neîncredere în alții; iritabilitate și agresivitate; schimbări în obiceiurile de somn; rătăciri; obsesii (au impresia că le-au fost furate obiecte).

Multe abilități importante se pierd doar în faze avansate ale bolii: cititul, dansul, cântatul, plăcerea de a povesti ș.a. Acest lucru se datorează faptului că informațiile, abilitățile și deprinderile dobândite devreme, în viață, sunt printre ultimele care se pierd, pe măsură ce boala avansează; acea parte a creierului care stochează aceste informații tinde să fie afectată mai târziu, pe parcursul bolii. Valorificarea acestor abilități poate favoriza succesul și poate menține calitatea vieții, chiar și în fazele moderate ale bolii.

Cauze

Oamenii de știință consideră că, în majoritatea cazurilor, boala Alzheimer este cauzată de o combinație între factori genetici, stil de viață și factori de mediu, care afectează creierul, de-a lungul timpului.

Deși cauzele nu sunt pe deplin elucidate, efectul este cât se poate de clar: boala deteriorează și ucide celulele creierului. Un creier afectat de boala Alzheimer are mult mai puține celule și mult mai puține conexiuni intracelulare decât un creier sănătos. Pe măsură ce aceste celule mor, boala duce la degradarea tot mai semnificativă a creierului.

Factori de risc

Vârsta. Înaintarea în vârstă este cel mai important factor se risc. Boala Alzheimer nu face parte dintr-un proces normal de îmbătrânire, dar riscul crește după vârsta de 65 de ani. Persoanele care prezintă modificări genetice rare, legate de apariția precoce a bolii, pot prezenta simptome încă de la 30 de ani.

Istoric familial și factori genetici. Riscul de a dezvolta Alzheimer pare să fie ceva mai mare dacă o rudă de gradul întâi - părinte sau frate - suferă deja de această boală. Oamenii de știință au identificat modificări rare (mutații) în trei gene care, moștenite, ar duce la apariția bolii, dar aceste mutații sunt responsabile pentru mai puțin de 5% din cazuri. Oricum, cele mai multe mecanisme genetice ale bolii în rândul membrilor unei familii rămân, în mare parte, inexplicabile.

Sexul. Femeile par a fi mai predispuse, în parte, pentru că ele trăiesc mai mult.

Traumatisme craniene. Persoanele care, în trecut, au suferit un traumatism cranian sever par să aibă un risc mai mare de a suferi, ulterior, de boala Alzheimer.

Stilul de viață și sănătatea inimii. Nu s-a demonstrat până acum că un anume stil de viață scade riscul bolii Alzheimer. Totuși, există dovezi că factorii de risc ai bolilor cardiovasculare pot crește și posibilitatea de a dezvolta boala Alzheimer. Aceștia includ: lipsa de mișcare, obezitatea, fumatul și expunerea la fumatul pasiv, tensiune arterială crescută; colesterol crescut; diabet de tip 2 controlat în mod necorespunzător; un regim alimentar sărac în fructe și legume.

Studiile au stabilit o asociere între implicarea, pe tot parcursul vieții, în activități de stimulare mentală și socială, și un risc redus de a dezvolta maladia Alzheimer. Nivelul scăzut de educație poate fi un factor de risc.

Complicații

Pierderea memoriei și a vocabularului, judecata defectuoasă și alte modificări cognitive cauzate de boala Alzheimer pot complica tratamentul altor afecțiuni: persoana nu poate comunica faptul că simte o durere (de dinți, de exemplu), că prezintă simptomele altor afecțiuni sau că suferă din cauza efectelor secundare ale medicamentelor administrate.

Pe măsură ce boala progresează spre ultimele stadii, modificările creierului încep să afecteze și funcțiile fizice, cum ar fi înghițitul, echilibrul, controlul vezicii urinare și al intestinului gros. Aceste efecte pot mări vulnerabilitatea și la alte probleme de sănătate: inhalarea de alimente sau de lichid în plămâni, pneumonie și alte infecții, căzături, fracturi, escare, malnutriție sau deshidratare. (sursa - mayoclinic.org)

Potrivit datelor oficiale, în lume există peste 24 de milioane de persoane cu demență, iar anual sunt diagnosticate 4,6 milioane de cazuri noi (un caz la fiecare 7 secunde). În 2020 se estimează o creștere a numărului de persoane cu demență la peste 42 de milioane, iar în 2040 la 81 de milioane. În România sunt circa 300.000 de cazuri, din care diagnosticate și tratate sunt 10% -15%, comparativ cu 50%-60% în alte țări. Specialiștii au mai constatat că, la noi în țară, diagnosticul bolii se pune, în general, în stadii tardive, astfel că perioada de supraviețuire de la momentul punerii diagnosticului este de aproximativ trei ani și jumătate, față de durata obișnuită de evoluție a bolii, de 8 - 12 ani.

Societatea Română de Alzheimer atrage atenția că, dat fiind numărul cazurilor de Alzheimer și faptul că, alături de un bolnav cu demență sunt implicate încă 3-4 persoane, calitatea vieții a cel puțin un milion de oameni este afectată.

Din păcate, serviciile de îngrijire în comunitate și la domiciliu lipsesc în continuare, forța de muncă din acest sector fiind puțin sau deloc calificată, încât nu răspunde decât la aproximativ 10% din solicitări. În cadrul conferințelor anuale ale Societății Române de Alzheimer (unul dintre puținele evenimente dedicate demenței din boala Alzheimer) se atrage, în mod constant, atenția că în domeniul serviciilor de îngrijire comunitară a pacienților cu Alzheimer, România rămâne „încremenită" în aceeași situație ca și în secolul trecut.

Este o situație anacronică, pe care Societatea Română de Alzheimer se străduiește să o contracareze prin organizarea unor campanii de informare, conferințe pe teme de interes științific, furnizarea unor date de ultimă oră în cercetare, în efortul de a pune bazele unei strategii naționale de asistență și îngrijire în demența Alzheimer.

De remarcat, în fine, costurile totale ale bolii, care, potrivit estimărilor, depășesc suma costurilor pentru suferințe cardiovasculare și oncologice, costul mediu al îngrijirii pe persoană fiind de peste 12.000 de dolari anual.

Lasă un comentariu