Educația acasă, diversiune și mijloc de manipulare în cadrul societății deschise

Distribuie pe:

Un subiect incitant, care concentrează tot mai mult atenția opiniei publice în prezent, este cel legat de unele forme alternative ale educației, denumită de exegeții și susținătorii ei, homeschooling, sau, ca specie a acestui gen al educației fără școală, unschooling, mai precis și mai adecvat sub raport didactic fiind vorba de o formă de instruire-informare, cu obiective disociate finalității educaționale, mult mai complexe și diversificate, fără programe școlare și materii de bază incluse în curricula școlară. Forme, care, în esență, se obiectivează în afara educației formale, realizate prin intermediul instituțiilor de învățământ, publice și private, adică prin intermediul așa-numitelor forme ale educației nonformale și informale, ca forme complementare ale educației formale, cu alte interese decât cele ce cad sub incidența necesităților societății-sistemice, fiind îndreptată împotriva sistemului, după cum este și acest pretins proiect reformator desemnat prin societatea deschisă. Desigur, o asemenea corelație de factură socio-educațională, stabiltă în calitate de sociolog și pedagog, deci cu expertiză în aceste domenii conexe, presupune unele explicații și argumente pentru a putea fi înțeleasă, și mai ales, pentru a putea anticipa efectele induse prin această nouă formă pretins educațională, efecte ce exced spațiul educațional și social, în plan politic și geopolitic, vizând ceea ce îndeobște este cunoscut sub denumirea de globalizare și pierderea autonomiei statelor și a spiritului național. Este suficient să amintim că, printre cei care susțin această paradigmă a societății deschise, alături de proiectanții ei, se află unul din constructori - cel care pune în aplicare acest proiect, nimeni altul decât miliardarul G. Soros, al cărui nume cu caracter mefistofelic este legat, sub raport geopolitic, de toate schimbările petrecute în ultimele decenii, implicit de căderea blocului comunist est-european, dar și de tendința de accelerare a procesului globalizării prin intermediul acestei noi forme de societate tot mai globalizate.

Dar, înaintea demersului analitic ce îl voi întreprinde, stimați cititori, consider necesar să prezint în ce constă această formă de societate, în antiteză cu societățile închise sau cu celelalte forme cunoscute în sociologie, cum ar fi: societatea civilă, societatea de masă, societatea de piață, societatea de status, și, nu în ultimă instanță, societatea informatizată, asupra cărora, din motive lesne de înțeles, nu voi insista. Sub raport istoric, un asemenea proiect este regăsit încă în societatea antică greacă, promotorul ei fiind Platon, el fiind conceptualizat abia în anul 1932, fiind o creație a filosofului francez Henry Bergson, continuată de Karl Popper, care a scris o carte destinată acestei forme noi a societății, intitulată „Societatea Deschisă și dușmanii ei", proiect pus în aplicare, după cum amanticipat, de miliardarul american de origine maghiară G. Soros. Astfel, sub influența filosofului grec amintit, prin acest concept este promovată și dezvoltată o nouă viziune asupra vieții umane și sociale, impactul acestei reforme sociale fiind resimțit ulterior și în plan politic și geopolitic. Dar, așa cum am anticipat, cel care a pus în practică ideile regăsite în acest proiect sociologic, imprimând o anvergură globală sub aspectul materializării ei ca realitate socială viitoare, este fostul student al acestui mare filosof contemporan, doctorul în filosofie și mare om de afaceri contemporan, G. Soros. Astfel, întro primă fază Soros a început să finanțeze mișcările de disidență din fostele state comuniste din Europa Centrală și de Est, pentru ca, în anul 1984, să inaugureze, în țara sa de origine, prima Fundație pentru o Societate Deschisă. Ulterior a dezvoltat o rețea de fundații similare, care va dobândi o anvergură globală, reprezentând principalul instrument de promovare a societății deschise în lume, concretizată prin binecunoscutele ONG-uri, ca modele ale societății deschise, și prin mijloacele mass-media aservite acestor scopuri manipulatorii. Ceea ce caracterizează societatea deschisă față de societatea închisă-tradițională este ceea ce vedem că se întâmplă în prezent și la noi în societatea postdecembrisă, prin falsa democrație promovată de acest sistem autocratic și falsa elită de tehnocrați ce conduc țara prin prisma ideilor promovate de societatea deschisă, cu acești conducători aserviții scopurilor acestui Mefisto contemporan și a organizațiilor care conduc de fapt fostele țări comuniste est-europene. Fără a putea realiza o inventariere a particularităților acestei noi forme sociale, spre deosebire de societatea închisă, caracterizată prin structuri sociale bine delimitate, și cu o coeziune socială mai ridicată, fundamentată pe o relativă egalitate și ordine socială, societatea deschisă este o societate polarizată, puternic stratificată social, caracterizată printr-o libertate excesivă a individului, atomizarea societății, și printr-o tendință de globalizare a întregii omeniri, dar și de împotrivire a individului față de sistem și normativismul social, fiind o societate antisistem, promovând în mod exclusiv valori de tip liberal antropocentric, și nu valori sociale de natură sociocentrică, pe fondul unei false democrații și libertăți, ca necesitate înțeleasă.

O asemenea libertate absolută este promovată și de aceste forme alternative ale educației, unde, pe fondul falsei libertăți educaționale, sunt promovate haosul și anarhia în plan educațional și social, obiectivele și finalitatea acestui proces nefiind decât diversiunea și manipularea maselor în vederea înglobării indivizilor în planuri și structuri sociale bine gândite de artizanii acestui proces social și geopolitic malefic. Este suficient să vedem cine sunt membrii actualului Guvern al României și cine conduce din umbră lumea, pentru a ne putea da seama ce se urmărește prin această formă ipocrită și demagogică a societății deschise, care, așa cum se poate observa, tinde spre generalizarea spiritului gregar - de turmă îndobitocită pentru a putea fi stăpânită de un unic păstor (individ sau organizație). Acesta este adevărul, demonstrat de realitatea socială prezentă, și, cu certitudine, de societatea viitorului, atâta timp cât putem cădea în capcana acestor noi forme cosmetizate ale educației viitorului, prin care fiecare va învăța ceea ce vrea, când vrea și cum vrea!? O asemenea experiență este regăsită în istorie prin binecunoscutul experiment socio-cultural, rămas în reprezentarea socială prin fenomenul păcatului originar, ca tendință de manifestare a libertății ce depășea anumite limite acceptate de Creator, sau prin sindromul Turnului Babel, regăsit în aceeași carte sfântă revelată, când, printr-o asemenea libertate absolută de comunicare, fiecare în limba sa proprie, oamenii nu puteau să mai coexiste, lipsându-le instrumentul comunicării. În mod analogic, prin această formă educațională, nonformală și informală, le va lipsi fundamentul comun al educației, ceea ce îi poate uni și armoniza sub raport psihosocial prin acest liant cognitiv comun reprezentat de curricula școlară comună și a învățământului obligatoriu, adică prin ceea ce numim, generic, școală și educație în adevăratul sens al cuvântului.

 

 

Lasă un comentariu