Aflați, cândva, în febra campaniei electorale, politicienii noștri se întreceau în a face declarații-șoc. Una dintre ele i-a aparținut lui Mircea Geoană, care, la conferința de lansare a Clubului Harvard România - Moldova, a spus că „întoarcerea elitelor românești în țară trebuie să devină o politică de stat." El a fost de părere că, în câțiva ani, peste 5.000 de tineri români educați la școli de prestigiu din lume ar putea fi atrași în poziții-cheie ale administrației publice, inclusiv în guvern. Mai mult, alți 800 de tineri ar putea beneficia de posturi la Bruxelles, susținea atunci Geoană. În cazul în care acești tineri nu vor putea fi „recuperați" din cadrul marilor companii internaționale care îi plătesc pe măsură, Geoană a lansat provocarea „împrumutării" lor. „Vă propun un test, declara el. Să împrumutăm pentru administrația publică, pe o perioadă de doi ani, tineri profesioniști care lucrează în diferite companii sau organizații mondiale. Fiind „relativ imuni la corupție", aceștia le-ar putea da lecții de moralitate funcționarilor publici autohtoni".
De la declarațiile și propunerile lui Geoană au trecut câțiva ani buni de atunci. Întrebarea este: s-a întâmplat ceva, pozitiv, pe linia combaterii corupției, cu tineri școliți în străinătate? Din păcate, au rămas simple vorbe-n vânt. Atât și nimic mai mult. Întrucât, așa cum s-a văzut, corupția (marea corupție, mai ales) în România, în loc să fie diminuată, a crescut.
