EVENIMENTELE INTERNAȚIONALE CARE AU CONDUS LA DECLANȘAREA PRIMULUI RĂZBOI MONDIAL ȘI PARTICIPAREA ROMÂNIEI LA CONFLAGRAȚIE (XXIV)

d) Refacerea (15 ianuarie - 1 iunie 1917)

Generalul Henri Mathias Berthelot informa Parisul pe data de 13 decembrie 1916 că „În afara diviziilor din munți, nu a mai rămas nimic din Armata Română". După alte zece zile afirma că este imposibil a fi determinate numărul de tunuri și cel al efectivelor, motiv pentru care trebuia intervenit în refacerea lor. Pierderile suferite, după estimarea făcută atunci, se cifrau la 163.515 morți, grav răniți sau dispăruți și 146.600 de prizonieri. Din cei 505.000 de soldați și ofițeri ai armatelor de campanie mobilizați în august 1916, numai 194.945 (39 %) s-au prezentat la unitățile lor în Moldova. Multe unități, practic, dispăruseră - „N-a rămas nimeni în afară de conducătorii de atelaje și 70-80 de oameni care au venit din spital" spunea un comandant de companie din Regimentul 54 Infanterie. Până și în Armata a II-a care avea cele mai bune divizii existau unități mult descompletate. Cu toate acestea se credea imposibilă crearea unei forțe militare de circa 400.000 de oameni. Pe lângă cei 90.000 - 100.000 de oameni din Armata a II-a a lui Averescu, erau 90.000 - 150.000 de oameni din vechea Armată I, până la 100.000 de recruți din contingentele 1917-1920 care dăduseră ascultare apelului autorităților de a însoți retragerea din Valahia și 50.000 de convalescenți.

Cu excepția diviziilor Armatei a II-a a lui Averescu, soldații și recruții erau dirijați spre partea de centru-nord a Moldovei, unde avea loc procesul de reconstrucție. Destinația, itinerarele și punctele de aprovizionare pentru aceste deplasări au fost stabilite de Marele Cartier General la mijlocul lunii decembrie. Multiplele și necesarele schimbări ad-hoc au făcut ca planurile finale să fie definitivate doar spre sfârșitul lunii ianuarie 1917. Averescu constata adânc nemulțumit că mulțimi enorme de oameni se scurgeau prin Bacău în căutarea unităților de care aparțin, iar alții plecau pur și simplu acasă, străbătând și 300 de km „în plină iarnă cu frig zdravăn, viscole și mânie cerească".

În urma unei vizite făcute la sfârșitul lui martie la Corpul V de Armată de lângă Vaslui, Berthelot spunea despre cantonamentele acestuia că „se scaldă aproape în murdărie". Mulți soldați din Armata I aveau și acum doar îmbrăcămintea cu care începuseră războiul. „Oamenii sunt cu totul neîmbrăcați", scria comandantul Regimentului 26 pe 26 februarie; „niciunul nu are haină, toți sunt îmbrăcați în bluze de vară, având o manta de piele de oaie, dar nimic pe dedesupt". Dintre cei 2.300 de recruți noi ai acestui regiment, 1.000 sau cu totul desculți; ceilalți purtau opinci care se stricau. „Între 25% și 75% sunt practic fără cizme", raporta un atașat militar britanic după o inspecție. „Tot ceea ce au este legat cu sfoară și bucăți de pânză".

Ajutați de Berthelot și statul său major, MCG a adoptat o nouă structură pentru armata română: numărul diviziilor de infanterie a fost redus de la 23 la 15 - „numărul posibil de a fi reînarmat", explica Berthelot Parisului. S-a stabilit ca forța unei divizii să cuprindă „19.000 de beneficiari de rații cu 12.000 de puști". Primele zece divizii trebuiau să fie compuse din două brigăzi de infanterie, fiecare cu câte două regimente, plus două escadroane de infanterie pentru misiuni de recunoaștere. Fiecare regiment de infanterie avea să fie alcătuit din trei batalioane iar fiecare batalion să fie format din trei companii de infanterie plus o companie de mitraliori. Companiile au fost reduse ca dimensiune de la 260 de oameni în 1916 la mai puțin de 200. A patra companie din fiecare batalion existent, cu ofițeri și echipament, a fost ulterior retrasă, iar toate companiile retrase au fost comasate, creându-se câte un batalion suplimentar în fiecare regiment. Aceste trei batalioane suplimentare aveau să se continue la rândul lor într-un regiment de marș, o rezervă la nivel de divizie. Primele zece divizii erau organizate pentru a putea lupta independent și includeau artilerie terestră, ingineri și personal de serviciu. Independente de diviziile de infanterie, din dispozitivul de luptă făceau parte două divizii de cavalerie, un batalion de vânători de munte, patru regimente de artilerie grea plus unul de artilerie de munte și un corp de aviație. Cele șase divizii ale Armatei a II-a a lui Averescu (1, 3, 6, 7, 8 și 12) au fost organizate în corpurile 2 și 4. Celelalte nouă divizii (2, 4, 5, 9, 10, 11, 13, 14 și 15) aveau să formeze viitoarea Armată I, și au fost grupate în patru corpuri de armată (I, III, V și VI). Refacerea lor avea să fie făcută în zone separate din interiorul țării. Diviziilor de cavalerie, artilerie grea și corpului de aviație li s-au alocat zone proprii de reorganizare.

(va urma)

 

Lasă un comentariu